Zgomot mult, fotbal puțin

Sunt zile, puține, ce-i drept, când jocul trece pe planul doi și alte "amănunte" îi iau fața. Așa a fost să fie și în vinerea ce trecu, plină mai degrabă de tot felul de fapte colaterale. Să le luăm într-o oarecare ordine.
E total falsă ideea că Ionuț, șeful bazei, ar depinde în vreun fel de noi. Mult mai valabil este exact inversul acestei teorii, omul fiind de apreciat pentru că se leagă la cap cu gașcă zgomotoasă, pretențioasă, dezordonată și  și uneori refractară. Taxa e modică, banii adunați de la noi  (în principiu, pentru o oră, dar uneori ne întindem și două) subțiri, condițiile decente, iar puritanii cărora le dă prin cap să se întrebe de chitanță se pot gândi mai degrabă la zicala cu facerea de bine.
O altă problemă de actualitate este și cea a copiilor, iar aici se ridică două aspecte. În primul rând, în ultimele șase luni ne-au părăsit cel puțin cinci dintre titulari: Cătălin a ales o viață mai bună, Luci s-a operat și nu se știe când își va reveni, Găbiță mai servește la sărbători, întinderea lui Silebulan pare a fi de durată, iar pe Biciclist  îl tentează mai mult foștii săi tovarăși de joacă. Făcând o scădere, rezultă că din nucleul vechi au rămas nu cu mult peste zece inși, iar dacă se întâmplă ca mai mult de doi-trei dintre ei să nu poată onora masa atunci este o problemă. Nu mai vorbesc despre ce poate fi peste câțiva ani, așa că puțină atenție față de cei ce vin din spate n-ar strica, mai ales că se pot număra pe degete cei ce s-au lipit de noi în ultimii zece ani. Apropo, câți vă ies la socoteală?
Al doilea aspect, cum bine a pus problema Bețișor, este cel al plății pentru juniori. Aici, rezolvarea este simplă, unii sunt de acord să le plătească taxa, alții nu. Presupunând că nu-și schimbă principiile de la o săptămână la alta, se poate face o socoteală simplă și se cotizează în consecință. Ștefan a venit de multe ori cu bani (oricum, pentru el începe școala și nu va mai apărea o perioadă), Vlad chiar îl amuza pe Mitică umblând cu suta după el, cei doi sunt chiar niște copii buni care merită apreciați și încurajați. Eli e un caz aparte, iar modesta mea părere e că unul ca el ne ridică nivelul de joc și ne face mai ambițioși. Poate prea ambițioși uneori, dar aceasta e altă poveste.
Nu trebuie uitat nicidecum de băieții buni care vin la fotbal. Nu-i deloc cazul meu, am gura suficient de spurcată și, din păcate, fitilul scurt, sunt însă persoane mai delicate și mai blânde care sfârșesc prin a fi terorizate de unii coechpieri. Neluțu, Tavi, Bogdan, mai nou și Vlad nu merită defel un astfel de tratament, după cum, cât de pașnic și de bonom e Balauru Paulică, eu unul n-aș exersa cu el călcatul pe bătături.
Despre meci, puține de povestit. Eli i-a "propus" lui Mitică să-și facă echipă (mai târziu am aflat că vroia și el să îi ia pe cei doi puști ai lui, plus băiatul nou-venit, Gabi III), hoțomanu' n-a așteptat altă invitație și și-a ales, după cum spunea și probabil chiar credea?!? "bătrânii" lui. Așadar:
Miticii: Alex, Stelică, Răzvan, Paulică, Bețișor, Gabi, Mitică, Tudorică, Andrei
Elicii: Gabi III, Bebe, Neluțu, Bogdan, Tavi, Ștefan, Vlad, Eli, Marean
După cum era de așteptat, primii au dominat destul de clar partida și au condus de la început. Pe Tudor și Andrei i-a avantajat poarta mare, la fel și pe Mitică, cu două bucăți din șuturi de la semidistanță. Dincolo, Eli a fost încolțit de fundașii și mijlocașii adverși și scos în exteriorul terenului. Când a reușit să scape, a finalizat cu gol, dar s-a întâmplat de prea puține ori. Ghinionistul zilei a fost însă Tavi, cu un gol superb, din unghi, la colțul lung, anulat însă pe motiv de oprirea meciului cu o fază înainte. Așadar, după o oră de joc cu strigături, scor final 8-5 pentru primii și recompensa avea să ne aștepte la vestiar,  întruchipată printr-un mizilic pus la cale de Sfântul Neluțu și Sfăntul Stelică. Să le dea Doamne-Doamne sănătate și la alții minte!