Fraierul, Simona și Găbiță

Motto: N-am vrut să fiu Marin.

Dar, după cum de multe ori se întâmplă în viață, reușești taman ce nu îți dorești. Așa că, fie din motive de zodie nefericită, fie de la rudotelul luat de la Luci pentru tratament anti-stres, fie, pur și simplu din neputință la purtător, ieri am reușit să fiu găina perfectă: al patrulea sau al treilea, în cel mai bun caz al doilea la toate mingile, trei ștachii în boscheți, două-n portar și alte patru-n plopi, de s-a plictisit Paulică pe lângă mine. Mai rămânea să aterizez și-n fund și eram copie leită după Leșinatu, ceea ce deja ar fi fost mult prea mult, pe motiv că respectivul s-a născut inimitabil.
În fapt, iată-i pe cei șaisprezece veniți:
Juventus Ciorogârla: Cătălin, Remus, Paulică, Bețișor, Mitică, Siliborborocea, Marin + un băiat
Inter Bragadiru: Găbiță, Gabi, Neluțu, Bebe, Motanu, Bogdan, Eli, Tavi
Normal deci ca  formația care a avut ghinionul să cad în ea să plece steagul, ceva la vreo trei-patru goluri diferență, deși a jucat destul de mult fără Bețișor, plecat la un moment dat să-și desăvârșească studiile la seral. Asta ca să nu mai pomenim de diferența clară din ultimii ani dintre Juve și Inter, ceva asemănător cu cea dintre Draga Olteanu și Sharon Stone, deși cunosc vreo câțiva băieți care și acum s-ar încurca bucuroși cu amândouă.
Amănunte tehnico-tactice veți primi probabil de la cei ce le stăpânesc mai bine, io mă rezum în a pomeni și de oareșce noroc sau neșansă, cel mai bine ilustrate de băiatul din poarta lui Juve (Șerban, Ștefan?), care a apărat entuziasmant mingi foarte grele, pentru a lua apoi în gol printre ulube, din repunerea de out a unui coechipier. Bine, dacă coechipierul a fost chiar Leșinatu însuși, s-a ales cu un gol, așa că s-ar putea să fi fost blăteanu și găina are cu se lăuda în târg. Chiar, maistre, mai merge papucii la vânzare?
Ca întotdeauna pentru unii dintre noi, partea a doua a serii a fost și cea mai plăcută. Cum s-ar exprima un clasic în viață, "fetițele s-a dus acasă", iar bărbații au rămas la o degustare cu vizionarea meciului Simonei. Așa că numele lor merită pomenite și respectate ca atare: Gabi, Găbiță, Bebe, Marinuș, Mitică, Motanu și Siliborborocea. Ultimul are nota un pic scăzută, pentru că, deși a cinstit masa, a fugit primul, c-avea oră la coafor, după nea Paulică, și i-era frică că se termină șamponul. Cu cea mai mare notă s-a ales Găbiță, să aibă și el cu se lăuda acasă, la Matei.: în timp ce majoritatea eram mai mult decât sceptici că Halepuța poa să facă mai mult decât eventual să ciugulească un set, el a susținut-o sus ( și tare!?) că întoarce meciul. Ceea ce s-a și întâmplat, iar faptul că s-au jucat trei seturi a fost și mai pe placul protejatului meu, Mitică, Care și-a clătit privirile-i în pantalonașii celor două combatante. Acuma poți zice ceva de plăcerea omului aflat la o a doua pubertate? Totul e să scape de coșulețe și nu se dea la blendamedul știm noi cui...

Later edit: aseară am fost Giroud!!!