(S)Lab-tenis

A venit şi ziua când unii combatanţi de ziua 5 au plecat în concediu, alţii au fost prinşi cu treabă, astfel că la apel nu strângeam mai mult de o echipă, iar Motanu şi Virgil urmau să se întâlnească direct la cârciumă. I-am întors spre teren cu speranţa că mai pot apărea Ely şi cu fra'su - dar nu, chiriaşii lui Stelică - dar nu, vreunul dintre "independenţi", gen Tudor, Bronson, Eugen - dar nu... Până la urmă ne-am strâns 6, adică exact cei care confirmaseră: Găbiţă, Mitică, Motanu, Popică, Stelică, Virgil. Dar simplul fapt că ne-am strâns la teren a făcut ca această cronică să existe: am dat-o pe tenis de picior! Băieţii de la teren au instalat fileul, din păcate s-a înfundat spray-ul pentru marcat terenul, aşa că am apelat la nişte jaloane, dar scunde, nu ca alea printre care se face slalom. Am mai călcat pe ele, au mai deviat mingi, bineînţeles toate în beneficiul lui Mitică, născut norocos.
Am început la triplu, Mitică-Motanu- Popică versus Găbiţă-Stelică-Virgil, prima echipă învingând cu 3-1 la seturi. Principalul artizan al victoriei a fost Mitică, bineînţeles, cunoscut jucător cu spatele, cel care dădea mingi direct peste fileu când stătea Stelică pe fund, şi îi juca pe coechipieri când treceam eu pe spate. După 2-0 la seturi am schimat tectica, serveam eu şi schimbam cu Stelică la primire. Am recuperat un set şi porneam favoriţi să împingem meciul în decisiv, când s-a întâmplat pocinogul. Dar pentru asta trebuie să mă întorc la început, când stabilisem să repetăm punctele la care mingea loveşte jaloanele. După două mingi pe tuşă fără şanse pentru Mitică & comp, dar care au trebuit repetate pentru că au atins jaloanele, am schimbat regula, urmând să tratăm astfel de faze ca la neţuri, adică fiecare cu norocul lui. Iar norocul bineînţeles că a fost al lui Mitică! Mai întâi a nimerit un jalon de pe tuşa din spate, la o minge la care eram plasat perfect, dar care s-a dus câş, apoi s-a întâmplat aia maximă, exact când ne ardea buza mai tare. În setul 4, la 19-18 pentru Mitică, reuşim o fază la care ne-am şi bucurat pentru egalare, plasând o minge spre exterior, prin spatele lui Popică, fără şanse de a interveni pentru nimeni. Numai că... mingea loveşte ciudat un jalon şi se întoarce la Mitică, pe tavă! Ăsta o trimite peste fileu, iar Stelică prinde cu mâna crezând că mingea căzuse de două ori, ceea ce nu era imposibil, şi câştigasem punctul. Însă, în loc de 19-19, adversarii se aleg cu două mingi de set şi până la urmă fructifică.
A urmat cel mai aşteptat set dintotdeauna, Mitică-Popică la simplu. Vă spun aici, ca să rămână scris, să nu mai daţi două parale pe ce spune Popică la cârciumă, când se dă cocoş la toate sporturile. A fost un set gen tata cu copilul, în care Mitică îi aşeza frumos mingea în teren numai ca să se mai întoarcă peste fileu şi să simtă că joacă. Cel mai lung "raliu" a fost când Popică a legat 3 mingi la rând peste fileu! :)) Păcat că nu mi-a venit ideea să filmez cu telefonul, 2-3 faze ar fi fost de-ajuns pentru edificare.
Ziua putea să intre în istorie fiindcă în următorul meci era cât pe ce să iau bătaie de la Mitică! Ne-am angajat în schimburi lungi, pentru că terenul era cam îngust, făcut la ochi, aşa că nu prea mergea variat stânga-dreapta, mai ales că mingea era cam uşoară şi o cotea uşor în afară dacă o înălţam un pic. Astea erau condiţiile generale pentru amândoi, ne-am adaptat şi a rezultat un set echilibrat, cu scor strâns, alternant. La minge de set pentru mine am jucat la greşeala lui, punând tot în teren, dar Mitică şi-a ţinut firea, rezultând un raliu interminabil în care fiecare am trimis mingea peste fileu de vreo 20 de ori! Până la urmă am greşit eu, am ajuns la avantaje unde am finalizat, nu fără emoţii.
Ziua s-a încheiat cu un meci de dublu între Motanu şi Popică, pe de o parte, şi Stelică şi Virgil, pe de alta. Au câştigat tot ăia de la triplul iniţial, chiar şi fără bulanul lui Mitică.