Ziua lui Virgil

Meciul de ieri s-a născut destul de greu. Până în prânz afară oscila între ploaie și întuneric deplin, iar potențialii mușterii stăteau în așteptare. Bineînțeles, comandamentul ad-hoc (de ce nu mă miră că Mitică nu s-a băgat?!?) a început să facă un inventar prezumtiv al clienților, chiar și în condiții de ploaie, scopul fiind ca numărătoarea să nu se oprească înainte de numărul magic, stabilit de noi la 10. Găbiță pe ramura lui, eu pe craca mea, am început să strigăm catalogul. Știam că Nelu e plecat, Claudiu (Nicoară, băiatul cu care m-am întâlnit acum două săptămâni și a venit vinerea trecută) nu vine, la Tudor n-aveam mari așteptări, nea Paulică are probleme cu coafura pe timp de ploaie, Virgil nu prea răspunde la telefon, Cristi-gaze s-a logodit cu munca...
Dau de Luci, care zice că da, deși, după cele scrise vineri pe blog, mai bine îl lăsam acasă, că risca, vorba clasicului, să sufle în fiolă și s-o albăstrească, Băsilică e și el, o dată în viață, bărbat și nu se mai zmiorcăie, aflu că Eli e bolnav și doctorul îi cam interzice să joace (păcat mare, e doar un copil și fotbalul e pasiunea lui) dar totuși vine, Bebilă la fel, se pare c-o punem, mai ales că vremea s-a îndreptat.
Dreptate a avut și Găbiță, care a mizat și pe un eventual rătăcit, apărut la teren fără ca noi să-l luăm în calcul, culmea fiind că neanunțați au apărut chiar doi, Claudiu și Lucică-Messi, așa că următoarea problemă a fost alcătuirea echipelor. Mitică a vrut să facă alegeri cu un puști, refuzând (din motive doar de el știute) să aleagă cu Leșinatu, apoi s-a trecut la negocieri, cert e că s-a ajuns la următoarele formule:
Echipa Băsile : El însuși , Leșinatu, Ely, Virgil, Răzvan, Găbiță
Echipa Ciulică : Măria Sa, Stelică, Mitică, Claudiu, Paul, Messi, Bebe
La jumătatea meciului, (calculată ușor anapoda de Găbiță, ca dovadă că talentul în matematică se moștenește în familie din două în două generații) omul în plus urma să treacă la noi. Mărturisesc că mi-a fost oarece teamă, la gandul că Leșinatu o să se ducă în atac să-și exerseze talentele de fante obosit, lăsând-o pe fetița Silica în poartă să-și apere nevinovăția, iar pe mine singur cu Virgil în fața hoardelor dezlănțuite. N-a fost chiar așa, Împăiatu stând în poartă tot meciul și având și câteva intervenții excepționale, cei doi atacanți venind mult la pressing în propriul teren iar Virgil executând, în ciuda lipsei de partide la activ, unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei. Pe lângă faptul că a deposedat, uneori în situații-limită, a jucat la marcaj, a alergat pe toată lățimea terenului, cu infiltrări și la cornere, demn de reținut este că n-a greșit nici o pasă, atunci când o execuție greșită ar fi contat cu vârf și îndesat. Ca să nu mai vorbim că a fost coautor la cea mai frumoasă fază, recuperare lângă zid, avans, evitarea unui adversar, pasă la Găbiță, combinație  a acestuia cu Silică și gol.
Iar dacă tot am pomenit de Marele Alb, a reușit și el să-și asigure un premiu, numeroșii săi susținători fiindu-i alături la bucuria pricinuită de obținerea pentru a treia oară consecutiv și a suta oară în carieră a onorantului titlu de "Găina Meciului", prilej cu care s-a și cinstit la o berică cu celălalt contra-performer în domeniu, Ciuli. Acuma, tot ceea ce ne rămâne să sperăm este că au ajuns cu bine acasă, că oricum, cu criticile doamnelor-soții însoțite de jurăminte cu "nu mai fac, mami! " deja s-au obișnuit.

Era să uităm de scor. După un 3-3 care reflectă exact echilibrul primei reprize, Bebilă a preferat să vizioneze jocul de pe margine, astfel încât s-a jucat în formulă de șase la șase. Ciulicii au ratat monstruos, ceilalați și-au dorit mai mult victoria (Eli, gol senzațional cu călcâiul, din unghi mort, Găbiță, altruist ca de obicei) și tabela s-a oprit la 7-3, iar unii dintre noi  direct la terasă.