Hristos a înviat! Noi?

Păi noi nu ne simtem prea bine... Fotbalul din Vinerea Mare s-a dovedit un fiasco, dar a meritat efortul de a ne strânge pentru că de la bere nimeni nu s-a lăsat dus. Ne-am trezit la teren cu 7 oameni care îşi confirmaseră prezenţa, plus Nelu "Bronson"Armeanu, singurul apărut pe cont propriu, să fie primit! Începem să dăm telefoane în disperare... Luci era cu maşina în reparaţie, dar când l-am mai sunat o dată a sărit în Merţanu lu' ăla micu şi iată-l la datorie. Virgil, care confirmase probabil doar ca să scape de gura lui Motanu, se smerea şi nu mai răspundea la telefon. De văru' Dănuţ am încercat să dăm prin Cătălin, dar se prea poate să-l fi prins în timpul slujbei, că nici el n-a răspuns. În cele din urmă, am apelat şi la puşti, de la care n-aveam confirmări, dar am încercat... Ăştia au răspuns, Ely nu putea veni, dar Claudiu, când l-am asigurat că nu se pune problema banilor, a spus că apare în juma' de oră. Deci cvorumul era îndeplinit la limită, ultima chestie era ca să găsim un muşteriu până venea Claudiu. Cum Agronomia era pustie, ochii mi-au căzut pe băiatul de la teren, care a acceptat să joace până ne sosea omul... Am făcut echipele cu Mihai, eu l-am ales pe Claudiu în contumacie, mare greşeală, căci până una-alta băiatul de rezervă s-a dovedit a fi mai slab decât Mitică, acesta fiind în echipa lui Mihai, cu Cristi-gaz, Bebe şi Luci. Aşa că noi, ăştialalţi, cu Bronson, Motanu, Popică şi băiatul respectiv, am fost carne de tun. În ciuda unui început veleitar, cu Popică în zi de şut, am luat gol după gol în timp ce stăteam cu ochii în zare după Claudiu, ca să putem reîncepe de la zero. Dezechilibrul era aşa evident, încât Tenismanu prefera să paseze în lateral decât să şuteze, numai Mitică nu prididea să ceară tot ce era şi nu era, culminând cu un corner văzut de el de la mijlocul terenului, ceea ce l-a făcut pe Motanu, alt neînţeles, să iasă de pe teren... Cum era evident că şi Claudiu ne-a tras clapa (data viitoare banii înainte!), ca să nu ne alegem doar cu această parodie de meci, punem nişte bănci pe latul terenului şi jucăm miuţă, ca pe vremuri, 4 la 4. Deci Bronson, Bebe, Găbiţă, Cristi contra Luci, Mihai, Mitică, Popică a mai semănat a meci. La poartă mică Bronson şi-a amintit că era imbatabil, chiar dacă Popică a găsit iar un şut precis şi a deschis scorul. Dar în continuare ne-am scos pe contraatac, cu Bebe autor a două goluri după combinaţii în superioritate numerică. S-a terminat vreo 5-3, moment în care s-a găsit cineva care să-l enerveze suficient pe Mitică. Îl ghiciţi şi singuri...
A urmat perioada cea mai prolifică. În afară de Luci, care luase maşina pe semnătură, ne-am prezentat în păr la terasă şi, fapt unic, n-a plecat nimeni până la sfârşit! Pe prima notă figurau 32 de beri, după care am continuat în noapte cu mai multe rânduri, a căror socoteală mi-e destul de tulbure şi nu ştiu de ce! Bronson a fost realmente fabulos, a început să ne înşire la skandenberg, cu un asemenea succes încât s-au înscris şi alţii de pe la alte mese! :) Aşadar, dacă va deveni din ce în ce mai greu cu fotbalul de ziua 5, măcar ştim că există alternativă!