2012 - Final de sesiune

Anunţat fără surle si trâmbiţe, meciul de gală desfăşurat vineri 28.12.2012, ultimul din acest an, a avut ca protagonişti doisprezece fani inimoşi, care au reuşit să strecoare printre problemele de tot felul, specifice „ultimei 100” a anului, şi vreo „cateva ceasuri” pentru mişcare adevărată şi susţinerea unui simpozion post chindie la nea Nicu,  pe teme specifice, de acută actualitate (prietenii ştiu de ce).  

Iată-i pe participanţi :

  Pinguini – Luci, Bebe, Motanu, Mitică, Mihai-T şi Gabiţă,  

     Pelicani –Tavi, Balaurul, Popicu, Ely, Claudiu şi Cristi-G .

Formulele de echipă au conferit un echilibru valoric cert, care avea să se concretizeze şi în rezultatul final. De la distanţă poate părea că meciul şi scorul de egalitate consemnat au făcut parte dintr-o regie care să dea OK în preajma revelionului, în ton cu urările generale de bine şi prietenie care se impart de toţi în toate direcţiile. N-a fost deloc aşa ! Şi asta pentru că fiecare team ştia că ultima impresie contează.

Aşadar, meciul a început cu Balaurul şi Luci între buturi, avându-i pe pinguini drept protagonişti principali. Aceştia au şi preluat conducerea destul de rapid prin golurile lui Găbiţă (2) şi Mitică. Găbiţă şi-a făcut singur primul gol, scoţând de pe linia de fund o minge ce părea pierdută, a întors-o cu călcâiul, a urmat pirueta, imediat  pasul lateral care i-a deschis unghiul, pelicanii au blocat culoarul, dar a urmat încă un pas în lateral, pas de pitic, dublat de un şut scurt la colţul…evident scurt şi el. Celălalte două bobiţe au fost cadouri pe care Moş Crăciunii din echipa pelicană le-au făcut cu multă generozitate. La 3-0 marchează şi moş Popicu, în compensaţie, demonstrănd că atunci cănd vrea are daruri pentru toţi, fie ei răi sau buni.  

Meciul se încinge, pelicanii echilibrează, încep să domine, dar contraatacurile pinguine s-au dovedit mult mai eficiente decât finalizările individuale ale pelicanilor, concretizate de cele mai multe ori prin şuturi de la distanţă. Cele mai multe dintre acestea au fost sortite eşecului, fie datorită lui Luci, fie impreciziei, pripelii sau neşansei autorilor. În lipsa lui Cătă, acest stil de joc a fost impus de Ely şi Claudiu, cărora nu li se poate reproşa totuşi lipsa de implicare în joc, dar abuzurile în dribling, în locul combinaţiilor colective, au făcut ca alb-negrii să se distanţeze la 4-5 goluri.  La un moment dat totul parea compromis pentru supercampioni. Cele trei domnişoare care asistau de pe margine (cea traditională - a lui Claudiu şi două susţinătoare ale lui Ely – deh, mic, mic, dar cine mai e ca el! ) sufereau în tăcere pentru postura amicilor lor.

Ca mai întotdeauna cei puternici sunt ajutaţi de soartă. Tavi trece în poartă, Balaurul îşi reia rolul de coordinator al apărării, iar Mihai-T urcă şi în atac, sperând ca astfel să dea lovitura de graţie şi să ducă scorul spre valori insurmontabile de către pelicani. Numai că ieşirile lui au slăbit apărarea, lucru de care au profitat din plin ceilalţi. De asemenea se dovedeşte ce importantă este prezenţa lui continuă în angrenajul amintit. După aceste schimbări tactice, aproape totul se înclină în favoarea megacampionilor. Apărarea îi neutralizează pe Găbiţă şi Mihai, iar atunci când aceştia au reuşit să mai expedieze câte ceva către poartă, beşicile il găseau şi se loveau cu obstinaţie de Tavi, al cărui unic merit a fost că a acceptat să intre în poartă. În această perioadă, singurii care au marcat de la pinguini au fost din rândul celorlalţi componenţi (Motanu - de la 50cm - specialitatea casei şi Mitică). De partea cealaltă golurile curgeau gârlă. Şi uite aşa, tiptil-tiptil s-a ajuns la egalitateeee.  Marcatori la pelicani, evident Ely (care de fiecare dată când finaliza scotea sunete de Tărzănel, ca să epateze admiratoarele de pe margine), Claudiu (el ceva mai discret), Cristi şi evident maestrul Moş Popi.

Pe linia dreaptă, înainte de final, era evident pentru toată lumea că doar o minune îi va mai putea salva pe eternii campioni ai locului doi de la o înfrângere la potou. Ca un făcut, minunea s-a produs. La o fază în zona de demarcaţie a careului pinguin, Claudiu este …, nu ştiu exact ce s-a întâmplat, cert este că după ce croşetase un fundaş, au sărit pe el, panicaţi, alţi doi apărători. S-au iscat comentarii cu privire la decizia ce trebuia să se ia pentru a continua partida. Aşa că Motanu, simţind că totul se clatină, a început o discuţie care în cele din urmă a dus la încheierea partidei. Deci egal, poate la 10, sau poate la 12. D-zeu mai ştie . Dar ce contează. Chiar şi aşa, finalul de meci şi de an, i-a prins pe supercampioni peste campioni, şi asta într-un meci încheiat nedecis. Aspect ce sugerează multe.

Simpozionul care a urmat a permis participanţilor să întoarcă acest meci pe toate feţele.  Oricum, felicitări ambelor echipe pentru spectacol şi pentru fidelitate.

            Tuturor, LA MULŢI ANI cu sănătate în 2013 !