Nenea Tavi Măcelaru

În aproape treizeci de ani de carieră neîntreruptă am avut de-a face cu tot felul de adversari, care de care mai răi: nea Paulică Tropăilă, care dormea cu poza mea sub pernă, Sudoru, care confundă sticla cu piciorul şi paharul altuia cu al lui, Mitică, într-atât de ascuţit pe toate părţile încât orice contact cu el e dureros, Nelu Armeanu, venit cu coasa pe teren, Gelu, un munte în mişcare, dătător de coate şi puitor de tălpi, fratele Vasile, după picioarele căruia s-a construit podul de la Cernavodă, Băsilică, cu al său dribling cu fundul care te aruncă de pe traiectorie, Marinică şi arma lui perfidă, câte un kil de parfum (evident, bulgăresc...) dat pe corpu-i leşinat, care te ţine la distanţă de mormoloc şi atâţia alţii...
N-aş fi crezut, nici în ruptul capului, că voi avea de suferit de pe urma contactului cu o fetiţă tocilară, purtătoare de ochelari şi de bune maniere, care, într-una din rarele mele rătăciri în terenul advers, m-a blagoslovit cu un capac direct pe piciorul drept, de zici că mi-am făcut, evident cu roşu, pedichiura la două degete. Nu ştiu încă dacă îl iert sau nu, cert este însă că de acum înainte voi avea grijă să-i îmbogăţesc trusoul cu şorţuleţe.
Evident, meciul contează mai puţin. Pe o căldură infernală, Pinguinii, în formula Luci, Motanu, Bebe, Gabi, Mihai, Mitică, Găbiţă se pare că au fost învinşi, evident, mişeleşte de Pelicani, porniţi la drum cu Cătălin, Tavi, Marean, Cristi-gaze, Ely, Tudor şi văru'  Dănuţ, dar la mijloc miroase a ceva trădare. Dacă vom afla ceva, vă vom ţine la curent, până atunci însă două evenimente extra-fotbalistice ni se par mai importante: Băsilică şi-a revenit şi este deja acasă, urmând să -şi facă apariţia la începutul sezonului de toamnă, şi, cel mai important, mezinul familiei, Matei, a luat (se pare, de unul singur!?!...) o groază de premii, prilej cu care, în sfârşit, a făcut şi Găbiţă cinste. Îl aşteptăm să termine şi clasa a patra, poate atunci ne face şi nouă cunoştinţă cu ceva mămici prezente la serbare...