Handbal cu piciorul

De regulă, titlul este “cheia de boltă” pentu conţinutul textului la care se face referire. Din această perspectivă, după cele petrecute în etapa de vineri 01.06.2012, am fost pus în situaţia de a alege între două titluri care ar fi sintetizat foarte bine evenimentele. Primul se putea intitula “Tăticul golurilor”, celălalt, l-aţi citit mai sus. L-am ales pe al doilea deoarece întâiul era preluat de pe internet şi aparţinea unui  articol din presa argentiniană, cu referire la un recent meci al lui Messi şi, oricum, nu suna prea bine în redacţia pelicană, căci “tăticul” nu eram eu, ci pinguinul paprika, condimentat şi ardeiat-iute, cum de mult nu l-am mai consemnat. Da, Găbiţă, căci despre el este vorba, a dat circa 15 (cincisprezece) goluri! Ati citit bine! Urmează întrebarea firească : “domnule, dar care a fost scorul final?”. Răspuns : “Cam 25-20 pentru campionii locului doi”.  Adică scor de handbal. Acum ati înţeles de ce am ales aşa titlul cronicii. El înglobează totul . Urmănd logica raţionamentului, se pune o altă întrebare: “Păi, când s-au putut marca toate golurile?”.  Iată mai jos povestea celor întâmplate, precum şi răspunsul la întrebare. 

 Cu o întârziere de 30 minute, adică la ora 16, pe o vreme superbă, s-au aflat faţă în faţă următoarele echipe :

 Pelicanii – Cătă (accidentat), Balaurul, Tavi, Popicu, varul-Danuţ, Claudiu, Tudor si Cristi-g ,

Pinguinii – Lucian, Bebe, Gaby, Stelica, tănărul cu plete (ne-a scăpat numele, dar mai mult de 15 ani nu credem să aibă – deh, să nu-i mai auzim pe unii matusalemi pinguini că echipa lor nu se regenerează)  Mitică, Ely (14ani) şi proaspăt “foarte reîntineritul” Găbiţă.

Aşadar, nici nu trecuseră 3 minute şi scorul era deja 3-0 pentru pinguini. Semnalul cavalcadei ce urma să se abată către cele două porţi era dat în secunda 5-a, când flancul stâng al apărării pelicane a cedat înainte de a opune vreo rezistenţă. Atunci, neîncălzit şi nepresat de nimeni, apărătorul de pe acea parte, trimitea nonşalant mingea lui Găbiţă, iar acesta deschidea lejer scorul. Peste un minut figura se repetă aproape identic. Nu peste mult timp, buimăciţi de cele petrecute, pelicanii mai încasează un gol. Urmarea,.... revirimentul! Dănuţ înscrie de două ori într-o manieră entuziasmantă şi totul părea că va intra în normal (3-2). Sau, mă rog, aproape de normal, căci jocul a continuat alert, fără inhibiţii prea mari, aşa că golurile au alternat de o parte şi de alta într-un ecart ce a variat între 2 şi 4 goluri. Pe parcurs, Tudor pleacă ca de obicei, iar căposul Claudiu, prea plin de el ca şă-şi vadă propriile erori de joc şi de mentalitate, se „ia” de mai mulţi pelicani, printre care Tavi şi Cristi şi părăseşte echipa, trecând la pinguini, în poartă. În compensaţie, Mitică şi Lucian devin pelicani, Cătă iese din poartă şi urmarea a fost că scorul arăta la un moment dat o diferenţă de un gol. Nimeni nu mai acorda vreo şansă căzuţilor pinguini. Tavi îl penalizase pe necoptul transfug (citeşte Claudiu), administrîndu-i două goluri la vinclu, marcate cum era şi firesc cu capul, iar Cristi era să-i administreze vreo două pe bune, noroc cu echipajul SMURD de la pelicani, care l-a domolit la timp pe colosul pelican. Şi totuşi. În aceste momente de trend pelican ascendent, ce părea  ireversibil,  apare acest Claude Makelele al pinguinilor, nimeni altul decât Stelică. Pe ansamblu un jucător extrem de util echipei sale prin travaliul continuu pe care-l are, atât în apărare dar şi în jocul de mijloc şi atac. Pe scurt, la un atac anomim, prinde domnilor un şut de zile mari care perforează poarta pelicană, fără drept de apel. A fost momentul cheie al meciului, căci la faza premergătoare, Tavi ratase egalarea la o pasă clară de gol servită, precum o felie de cozonac ce aşteptă să fie doar halită, de acest coordonator de joc înnăscut care este Cătă. Aşa, în loc de egalitate, diferenţa a crescut la două goluri. De aici pănă la cinci goluri cu "+" nu a mai fost decât un pas, formalitate banală pentru pinguinul paprika, pe fondul descumpănirii şi al altor ratări monumentale în contul pelicanilor .     

Autori ai celorlalte goluri: Cătă, Claudiu, Tudor şi Cristi (posibil şi Mitică) pentru pelicani, respectiv Ely, Mitică şi posibil Gaby, care sigur a ratat un penalty. Deşi nu a marcat, Bebe a blocat eficient  flancul său şi a servit cu mingi lungi şi bine orientate atacul pinguin.  

O altă întrebare nu ne dă linişte. Care ar fi fost scorul final dacă ar fi jucat Sile şi Motănelul, marii absenţi ai partidei? Primul în atacul pelican, iar celălalt în apărare, la marcajul celuilalt. Iată o dilemă existenţială, dar şi una de palmares.