Ne-am focalizat pe săptămâna 100!

Nu mai enumăr participanţii, îi puteţi desluşi (destul de greu!) în poză. Care poză nici măcar n-a fost poză, ci un filmuleţ de o secundă din care s-a putut face captură la calitatea pe care o vedeţi. Când să imortalizăm şi noi momentul, ba "memory card full", ba "change batteries", başca setarea pe film în loc de foto! Pe lângă pozele cu "peisajul", cu care şi-a consumat bateriile înainte, Tavi a ţinut să cinstească evenimentul cu o foaie scoasă frumos la imprimantă. Când i-am spus în vestiar că a scris 3 ianuarie în loc de 3 februarie, a tăiat şi a scris  cu pixul! Cred că dacă aveam nevoie de o panglică pentru a inaugura cele 100 de săptămâni consecutive, până şi aia trebuia legată cu sfoară ca s-o putem tăia cu bricheta rămasă fără gaz...

Ca să nu lungim cronica mai mult decât meciul, jucăria s-a stricat când am redus scorul la 4-5. Mitică a aruncat o minge în faţă, pe sus, eu cu ochii după minge, Paul probabil la fel, ne-am ciocnit, dar nu ceva violent, doar ne-am intersectat, iar mingea a şters transversala şi a intrat în poartă. Dacă era bară nu mai cerea nimeni nimic, aşa s-a cerut fault în atac. O lege nescrisă de care eu, unul, încerc să mă ţin chiar dacă mai intru în contradicţii cu coechipierii, spune că, dacă ai echipă şi scor favorabil, nu ţii cu dinţii de fazele litigioase. În fine, au urmat gesturi şi cuvinte care nu ne fac cinste, însă în general amocul mai şi trece, cu excepţia numită Motanu. După o intrare a lui Paul, respectivul s-a încăpăţânat să iasă de pe teren, în ciuda tuturor rugăminţilor. Replica lui fabuloasă a fost "mă duceţi voi la spital?"... Domnu'  potenţial pacient, io zic că avea cine să te ducă, nu te lăsa prietenul Paulică de izbelişte, că doar aţi stat bot în bot după aia la cârciumă!

Aşadar, cam la jumatea meciului, am reuşit să facem ce am scris în titlu, doar că în loc de "o" citiţi "e"!