Doctorilă-i pentru noi...

 cronică cu dedicație

Fiecare pupă ce poate...

Dedic această înfrângere celui care, probabil că fără de voie, a fost elementul-șperaclu al meciului de ieri. Și asta când avea opțiuni cu mult mai nobile și mai lucrative decât să vină cu golanii la teren, să învețe cuvinte urâte, să mai dea și (cel puțin) două goluri, bașca să-i cinstească pe pitpalacii însetați. O cină romantică cu doamna, un concert de muzică de cameră, o vizită la muzeu sunt întotdeauna mai interesante decât, să zicem, o discuție cu junele Ely despre ultima carte citită. Abecedarul, I presume...

Pentru că rândurile de față sunt mult mai degrabă impresii decât orice altceva, las eventuala plăcere de a prezenta echipele altor bravi scriitori de ocazii, deși mă tem că unii nu știu iar alții n-au chef să onoreze masa. Scorul a fost 9-7 pentru adversari, pe undeva meritat. Nelu practic n-a avut vreo greșeală, G3 a jucat excelent, mult timp, ca fundaș central, protejatul său Mihăiță a zburdat pe teren, Eliegras a prins cel mai bun meci din ultima vreme, cu cel puțin două ștachii aproape de vinclu, Bogdănel, e om și el, s-a încadrat perfect în schema de joc. Iar ca să revenim la ceea ce ne doare cel mai tare, cele două desene animate din atac, de departe cei mai "gratulați" jucători de pe teren (exceptându-l pe Dostoievski, autor a două goluri și douăj de ratări), Mitică și Doctoru, ne-au umplut sacoșele.

Dincoace, dezastru la mal. Vasilică, eroin acu câteva săptămâni, a luat două telefoane leșinate de la Piața Matache, Țolea și Munchausen cred că sunt îndrăgostiți, Hercule e melancolic, Găbiță accidentat, Dosto, pacient, as usual, iar restul nu se pune.

Raza de lumină a fost, pe undeva neașteptat, arbitrul partidei. Bravul colonel, cu pistolul din dotare, cu  fluierul și bulanu lui Giggs (aflat dincolo de gard, fără instrumentele specifice nu poate naviga nici spre casă) a reușit să țină în frâu paișpe inși nevorbiți, cârcotași și certăreți. Ceea ce-i departe de a fi puțin lucru...