Lauda de sine-mi

Dedic această minunată victorie lui Silly Căbulan și specialistului Dostoievsky. Doar jucând împotriva lor am realizat cât de bun fotbalist sunt.

Așadar, vineri 15, aproape imediat după miercuri 13, deajuns însă pentru ca ghinionul să-l mai lovească o dată pe fiul neascultător Ely, devenit, încă o dată, pierzătorul de serviciu. Vremea, foarte bună, mai ales după ploile din deschiderea zilei, terenul, ușor îmbibat la una dintre porți, dar la limita superioară a acceptabilului, prezența bogată, partidă echilibrată ( a  CINCEA consecutivă care se termină la o diferență de UN  gol, semn că fotbalul practicat n-o avea el cine știe ce valoare, dar compensează prin suspans) , răsturnări de scor (2-0, 2-3, 4-3) , Cristi declarat persona non grata a partidei, ceea ce a și dus la un final precipitat, urmat de obișnuita șezătoare la iarbă verde și bere rece pentru bărbați și caldă pentru Bogdănel, încă suferind și el. Așadar, echipele:
Gepizii (4): Bețișor, Bogdănel, Răzvan, Stelică, Cristi, Andrei, Gabi3, Mitică, 1/2 Tavi
Avarii (3): Găbiță, Bebică, Gaby, Neluțu,  Virgil, Tudorică, Hercule, Ely, 1/2 Tavi
Gepizii au început în forță, au contat mai mult în atac și au lovit de două ori, relativ repede, au avut și ceva ocazii, nu foarte mari, de a duce scorul la 3-0, dar două inexactități și un penalti oferit cadou de nu spui cine a dus la întoarcerea scorului, imediat înainte de pauză.
A urmat o repriză pe contre, Avarii, cu om în minus, au optat doar pentru contraatac, s-au apărat supraaglomerat, dar au cedat de două ori, un gol aparținându-i chiar bravului Mitică, ocazie cu care s-a mai scos un meci. Din păcate, bucuria și emoția au fost într-atât de mari încât și-a pierdut apoi ghetuțele fermecate, așa că poate încercăm să-l ajutăm. Eu mai am un stângul de rezervă, poate găsește cineva pe acasă un bocăncel de fotbal mărimea 41, săi facem o bucurie Căpitanului.
Alt moment înduioșător a fost revederea dintre Bebică și Virgil, prilej de reînnodare a tradiției scăpatului săpunului, dar faptul zilei îl consider, cu toată modestia de care sunt capabil, dedicația oferită tânărului Ely, cu ocazia celor două goluri pe care subsemnatul le-a scos efectiv de pe linia porții. Dacă primul a fost o minge semi-leșinată, care se mișca agale spre colț, după un ricoșeu, al doilea a fost o intervenție la limită, pe centrul porții, dintr-un unghi cvasi-imposibil, după o execuție superbă a lui Ely cu călcâiul. Din fericire, fracțiunea de secundă mi-a fost suficientă să mă gândesc cum cei doi magiștri pomeniți (cu mult respect!) în preambul ar fi evitat poarta din postura de atacanți veritabili, am băgat șpițul ușor strâmb și-am reușit și eu!