The Magnificent Seven

Din distribuţia originală (1960!) a mai rămas doar Bronson. La remake i s-au alăturat Mitică, Popică şi Stelică (rezonanţă, bro!), Găbiţă&Tăviţă, dar şi Bogdan, apărut târziu şi stingher, ca să ne strice paritatea. Credeţi că a fost o zi a cincea ratată? Nope, dimpotrivă. Iată: s-a jucat nu la porţi mici, ci minuscule (sub 1 metru X juma de metru), pe jumătatea cu umbră a unui teren din spate. Deşi 3 contra 4, s-a jucat spectaculos şi palpitant, s-au dat neaşteptat de multe goluri, de toate soiurile, de la cele mai rafinate la cele mai caraghioase. Multiple răsturnări de situaţie, mai întâi Bronson, Stelică, Tavi şi Mitică în faţă, apoi Găbiţă, Popică şi Bogdan, după aia ei la două goluri, iarăşi noi la unul, poate chiar două, pe urmă ei la 3 goluri preţ de vreo... 5 secunde! La 5 şi-un sfert, când a intervenit gentlemen's agreement de un sfert de oră, scorul era egal. S-a mai dat câte un gol de fiecare parte, tot ei în faţă, aşa că am zis săru-mâna pentru egal. Zece-Zece, băbăieţi! Dacă nu ştiu să pierd, cum zicea Tavi, măcar ştiu să fac egal! :)
La hidratarea de pe peluză am fost toţi, în păr. Când a bătut de 19,30, stropitorile mascate în iarbă au pornit un tir încrucişat de care cei mai mulţi n-au scăpat neudaţi. Ne-am amuzat şi ne-am mutat peste alee, unde la 8 fără 10 s-au declanşat şi aici stropitorile, iar singurul care a scăpat neatins şi de data asta am fost eu! :) Chiar mă întrebam dacă aş fi avut acelaşi noroc dacă trăgea vreun terorist la întâmplare. Sper să nu am ocazia să aflu! Când am ajuns în cartier, cu Mitică şi Bronson, mai era vreo oră până la Belgia cu Ţara Galilor, aşa că ne-am hotărât să-l întâmpinăm cu mici şi bere la terasă. Păi să tot fie vineri din astea, în care eu am nimerit din întâmplare, în pantofi sport de stradă, mai mult ca să-i dau berea lui Motanu, dar care n-a apărut. Măcar am scris cronica şi de data asta.