De la Tavi, fără număr

Recunosc că nu m-am dus să trag cu urechea la alegerile parlamentare de la teren, fie și din simplul motiv că mi se pare jenant să afli cine e titular și cine prinde doar un post de rezervă. Ca urmare, am făcut cunoștință cu coechipierii abia la încălzire, moment în care unul dintre ei îi adresează o întrebare de baraj "căpitanului" Eli: cu cine o să combine el în atac?!?
N-aveam de unde să știu atunci, dar răspunsul a fost genial prin simplitatea și, mai ales, prin profundul său adevăr: cu Tavi și Bogdan. Și așa a și fost. Necunoscută-i alchimia între bravul Tăviță și portarii adverși, Marinică și Siliboa, cert este că mirobolantul urmaș al lui Dobrin și-a demonstrat din nou excepționalele valențe de vârf percutant și oportunist, punându-și tehnica, ambiția și travaliul în slujba echipei, ca un adevărat golgeter pur-sânge. Că l-o fi momit pe Marinuș cu cartele de metrou folosite, iar pe Siliboa cu poze cu domnișoare nu e decât alt merit al goleadorului, care și-a studiat profund adversarii, pentru a le exploata apoi punctele slabe. Așa că nici nu se treziseră bine inamicii, că Tavi van Basten îi învățase deja numărătoarea până la patru fără profesor, metoda rapidă, un-doi în fața porții, dribling amețitor, pasă la întâlnire, demarcare pe culoar, șut violent la vinclu din întoarcere, lovitură de cap excelent plasată, de oboseau spectatorii pe margine doar privind.
Și nu numai pe el. Fără să știm, vineri am avut onoarea să ne onoreze cu prezența și Bogdan Gullit, mijlocaș cerebral de travaliu box to box, control desăvârșit al balonului în regim de viteză, replieri în apărare, accelerări bruște cu demarcări fulgerătoare, pase filtrante și cel puțin două finalizări de mare finețe, cu lovituri dintr-o bucată. Dacă-l mai punem la socoteală și pe bravul Bețișor Rijkaard, tatăl și stâlpul apărării, jolly-joker longilin,  fundașul-golgeter cu cel mai bun plasament și cu cel mai redutabil joc aerian, și el cu cel puțin trei bucăți în poarta inamică,  ne pare rău pentru adversari că n-au avut nimic mai bun de făcut vineri și s-au prezentat la teren. Se cuvine însă să-i amintim și pe ei și să-i mai invităm pe la noi, mai ales dacă sunt așa cuminți în continuare.
Așadar:
AC Milan: Ne Lutzu, Bebilă, Motanu, Bețișor, Eli, Bogdan, El Tavi
CF Varzelona: Marinuș, Siliboa, Gabi, Paulică, Găbiță, Mitică
Scorul final a fost ceva gen 18-12 pentru milanezi, grație celor enumerați mai sus, dar și bravului portar Ne Lutzu. Probabil că fără jocul scânteietor al tripletei, el ar fi fost primul remarcat al echipei, cel puțin pentru penaltiul apărat și intervențiile magistrale unu la unu în fața unui Mitică, cu o evoluție peste condiția sa fizică precară, dar urmărit de un ghinion feroce. O vizită la biserică sau o cinste de câteva beri s-ar putea să-l mai spele de păcate, iar pentru al doilea capitol îi putem sta la dispoziție. La fel de rău ne pare de bravul căpitan Stoicikov Găbiță și pe această cale îi urăm mult succes în sezonul de inimioare ce tocmai s-a deschis.

Ps: Nea Nicu vă transmite multă sănătate  și spor la pahar (mă rog, la sticlă...) celor ce nu-l mai onorați până la toamnă și îi amintește unuia dintre mușterii că încă plânge masa.