Tavi, odă din nou lui Marin

Deși nu merită, vom începe cronica cu cei absenți, poate cu această ocazie să le fie cu învățare de minte. Ciulică și-a terminat stocul de vopsea și așteaptă rușinat să bage cromoplatin roșcat la bufetul comunal, de Cătălin se aude că ar fi în probe la Dinamo, Neluțu ține steagul sus și umblă după fete (se pare că este cam singurul din grup care mai e preocupat de subiectul respectiv...), Paulică ar avea o scutire de la tovarășa învățătoare, Bogdan a colecționat al treilea cartonaș maro de la soția-doamna și este suspendat două etape, de Robert fi-su lu ta-su nu se mai știe nimic, doar că e terorizat de Siliboa să scrie cronica și că de aceea nu ne mai onorează. Care Siliboa nici pe el nu l-am văzut în startul meciului, pentru că, la mintea sa de fetiță amețită, s-a gândit că echipa cu un om în minus joacă cu atacant fix și s-a pitit în fața porții adverse, să nu-l vadă nimenea. Noroc că l-am descoperit la timp, l-am extras de urechi și l-am reprofilat fundaș, iar apoi regele portarilor, doar trei goluri din două șuturi, de se minunau spectatorii pe margini.
Ca să nu mai pățească precum săptămâna trecută, când a schimbat echipa la pauză, Mihăiță Hănescu-Lolek a fost mai atent la alegeri și a prins un loc de titular, cu Bolek-Găbiță în formația adversă, ca să-i remarce lumea cum joacă unul împotriva celuilalt, lucru ce nu s-a  întâmplat, pentru că soarta a făcut să nu se prea întâlnească pe teren. Iată garniturile, una de baie, cealaltă de grup sanitar:
Lolecii: Gaby, Stelică, Motanu, Siliboa, Mihăiță, Mitică
Bolecii: Nepotu, Bebilă, Tavi, Bețișor, Claudiu, Marin, Găbiță
Că uitasem să vă spun, Nepotu este chiar nepotu lui Găbiță, un băiat cam cu vreo juma de metru mai mare ca Mihai și cu niște reflexe excepționale, de ne-am chinuit groaznic să-l convingem să ia gol. Evident, cu om în plus în prima repriză, Bolecii au dominat startul partidei, ajungând destul de repede la un 2-0, un gol de la distanță al lui Găbiță și unul al lui Leșinatu de pe linia porții, campionii intră și ei în joc cu ajutorul lui Bețișor, care pune lăbuța pe mingiulică și Mihăiță transformă penaltiul. Se face chiar 2-2, dar oboseala și lipsa de inspirație își spun cuvântul, Claudiu mai prinde un șut-gol de afară, Tavi driblează pe stânga și contribuie la reușita de 4-2, după care se schimbă omul în plus. Inițial la campioni trebuia să vină Bebilă, dar i-a plăcut așa de mult să fie cu Leșin în echipă, că ne-am hotărât să-l facem om pe Șorțulet.
Paradoxal, cei ce marchează primii sunt chiftelarii cu om în minus, gol  al lui Leșin (ca de obicei, de pe linia porții...) pe conștiința lui Mitică, după care începe cursa de urmărire. Mihăiță bagă o bucată, Mitică, mai norocos, se pare, în dragoste, nimerește bara după o combinație subtilă, după care Tavi își etalează clasa în fața apărării adverse și, în special, a inamicului său tradițional, Leșin, pentru că un moment de geniu face de un milion de ori mai mult decât două goluri fâsâite. Iar faza egalării avea să fie cu adevărat antologică: Motanu vine și el în atac și produce singurul său lucru bun din meci (vorbărie multă, eficență zero, cică nu i-a plăcut mingea!), oprind un șut care se ducea afară, oferindu-i balonul lui Tavi și lăsându-l pe acesta să-i marcheze prin "tunel" golul de 5-5, scor final, absolut (ne)meritat de fiecare parte.
Masa și dansul le-a servit fiecare pe unde a putut, unii la iarbă verde, alții la micișorii lui Nea Nicu, în afară de Siliboa, absent nemotivat. Păcatul e al lui, pentru că uită pentru ce vine, de fapt, la fotbal...

                                                      *           *          *

Din surse oarecum sigure am aflat că astăzi ar fi ziua tânărului Matei. Așteptăm să facă cinste la milogi și îi urăm pe această cale să fie frumos și deștept ca Mami și bun la suflet ca Tati. La Mulți Ani!