Două miuţe şi un tort

Presupusa caniculă (mai mult o psihoză), coroborată cu ziua liberă, au făcut să nu fim decât 7 combatanţi prezenţi la datorie. Motanu şi-a dat repede seama că ne încurcă şi a plecat la nea Nicu, iar cei rămaşi au pus de două miuţe pe lat, la porţi mici, mai mici decât alea de hochei la care jucam în vremurile bune. Doar ambiţiile au rămas la acelaşi nivel. Prima dată au jucat Tavi-Popică-Ely versus Bebe-Mitică-Găbiţă, ultima echipa revenind de la 1-4 la 6-6, moment în care s-a aunţat "până la 10". Prima echipă n-a mai mişcat în front, scor 6-10.
Pentru al doilea meci s-a făcut schimbul Tavi-Mitică, a doua echipă a avut 4-2 şi a ratat nenumărate mingi de meci, pentru a pierde în final cu 6-4.
Cine n-a venit a pierdut:
- ocazia de a-l vedea pe Mitică în pantaloni scurţi şi la bustul gol!
- cinstea lui Popică, şi înainte şi după meci, cu ocazia zilei de sf. Marian!
Pe când ne delectam la bere, ca să vedeţi întâmplare, am găsit în iarbă două lumânărele festive, uşor second hand, din care am improvizat cu mult entuziasm (şi trudă, pentru că bătea vântul!) un tort din paharele de plastic, în onoarea sărbătoritului. Dar acesta n-a apreciat efortul, eschivându-se de nenumărate ori de la poza festivă...