Adio, dar n-as ramane cu tine !

Dragii mei, vineri 17.06.2011, fila de cronica consemneaza, inca la cald, cele ce urmeaza. Zi foarte frumoasa, prima de acest fel dupa o lunga perioada cu incertitudini provocate de instabilitatea vremii si cheremul ploilor de primavera-vara. 32gradeC, soare plin si un teren cu parcele intinse de iarba netunsa ajunsa la maturitate, precum lanul de grau in prag de seceris.
Echipele :
Pinguinii – Lucian, Motanu, Bebe, Stelică, Gabi, Mitica, Gabita si Vasea ,
Pelicanii – Sortulet, Virgil, Balaurul, Traian, Popicu, Cristy, neaCorea, LuciMessi, TVR-Tudor .
Intalnirea prevestea o confruntare apriga deoarece pelicanii trebuiau sa intrerupa sirul victoriilor pinguine, care se contabilizau neintrerupt de ceva timp. Cu siguranta existau motive pentru pelicani pentru a justifica acest ascendent nesperat al pinguinilor, dar statistica intrecerii consemneaza, cum e normal pana la urma, doar rezultatul final si nu detaliile.
Asadar spectacolul mult asteptat a inceput in nota clara de dominare a pelicanilor si nu peste muit timp se deschide si scorul. Tudor recupereaza un balon undeva la mijlocul terenului, în partea stanga, face din miscare un adversar si aruncă mingea in zona centrala a apararii pinguine. Cristi deviaza la Popicu, acesta ii retrimite, iar Cristi, din intoarcere, plaseaza mingea elegant in coltul lung al portii lui Lucian. 1-0 . Jocul nu se schimba ca aspect, dominare la sange a pelicanilor, ocaziile curg si pe rand Cristi, LuciMessi, Popicu si chiar nea Corea rateaza cateva ocazii clare. Dar golul doi vine dintr-o faza neobisnuita, careia, fara sa exageram, nu am reusit sa-i gasim un precedent. Imaginati-va, Traian preia o minge în stanga liniei de fund pelicane, face cativa pasi si, in loc sa degajeze sau sa paseze cum parea firesc, porneste instantaneu intr-un galop felin pe diagonala terenului, catre o tinta numai de el vazuta, in timp ce noi, colegii din aparare, ne reprimam instinctual inceputul unor reprosuri amicale, presimtind intr-o clipa ca vom asista la ceva cu totul iesit din comun. Nici Gabita, nici Mitica si nici imensa iarba care-l incurca si-l gadila de la talpica pana la p...ca nu au reusit sa-l opreasca. Dupa parcursul de ghepard, ajuns avansat in partea dreapta a terenului advers, centreaza perfect din alergare la Tudor, iar starul rubricilor sportive de la TVR preia frumos si-l executa rapid pe Lucian cu un sut fara replica. 2-0. Satisfactie imensa. Pelicanii conduceau dupa nu stiu cat timp cu doua goluri si jucau splendid. Pe acest fond de usoara relaxare Gabita, absent din joc pana in acel moment (se pare ca nu-si revenise inca din starea de emotie generala dupa gala premiilor la care a participat in calitate de tatic cu baiat premiant si decorat cu medalie de merit) profita si, la o respingere din fata portii lor, preia balonul la mijlocul terenului, il arunca pe langa Sortulet si din fuleu suteaza la vinclu. Balaurul face hent intentionat , penalty si acelasi parinte fericit, transforma lejer. 2-1. Jocul se echilibreaza, pinguinii dorind sa profite intr-un fel de aceasta nesperata reducere de scor. Numai ca iesirea in atac creeaza mai multe spatii de manevra pentru pelicani, situatie care favorizeza marcarea unui nou gol de exceptie in dreptul acestora. Acelasi Tudor, preia o minge la milocul terenului, paseaza in dreapta catre LuciMessi si acesta, fara nici o ezitare catapulteaza minge de la circa 20m cu o executie scurta, fara pregatire, langa bara din stanga nefericitului Lucian, caruia, fie vorba intre noi, nu prea i se poate imputa ceva in aceasta privinta. Asadar 3-1. Pinguinii nu cedeaza si la o faza de contraatac Gabita puncteaza cu piciorul, frumos, din alergare, la o centrare venita de pe partea dreapta . Scor 3-2. Ca de obicei Tudor pleaca si din acest moment, dragii mei, incepe sa se deruleze un alt film. Horror.
Obosit de atata stat la soare in fata portii pinguine, Popicu coboara gales in aparare, la pas de bulevardist in prag de pensionare si incepe metodic sa zapaceasca, cu indolenta si prostie, tot sistemul apararii pelicane. Poate nu asta e fondul lui, dar aici pe teren , fara cel mai elementar spirit de angajament la efort, cu vorbe idioate si nu de putine ori jignitoare spuse colegilor, acuzandu-i de verzi si uscate dupa ce tocmai el a gresit decisiv in mod repetat, a contribuit in totalitate la naruirea starii de lupta si de concentrare a tuturora si a favorizat, evident, intoarcerea rezultatului prin marcarea a inca trei goluri de catre nevinovatii pinguini. Vasea, din nou Gabita si posibil Mitica, au punctat pentru 5-3. Imi este o ciuda ingrozitoare, pentru ca dupa atata risipa de vointa si energie si avand 3-1 pe fondul unui joc extraordinar de inchegat si eficient, cum de mult nu am mai vazut la pelicani, sa pierzi totul in 15 minute, mi se pare inacceptabil. Vreau sa fiu si mai exact in ceea ce doresc sa spun. Pana la urma nu atat faptul ca am pierdut conteaza cel mai mult. Se poate intampla oricui sa greseasca in joc, dar sa nu te poti controla si pe fondul propriilor greseli sa-ti bati joc (a cata oara?) de colegii de echipa cu asemenea limbaj e deja prea mult. In fine.
Ce ciudata zi. Astazi m-am vazut cu 3 din marile vedete pelicane, care din diferite motive nu mai joaca. La plecarea de la slujba ma desparteam de Cata, la sosire in Agronomie ma intalneam cu MS, iar la finalul jocului ...cu Eugen. Pacat, dar asta e, mergem mai departe. Avem si acum valori, Cristi, Tudor, LuciMessi, dar ce pacat ca nu joaca meci de meci impreuna, iar atunci cand o fac, se poate intampla ca astazi.
Popicule, pentru linistea noastra, macar o perioada de timp, procedeaza precum sotia din bancul de mai jos :

” - Doctore, aţi recomandat soţiei mele să se ducă la băi. E bolnavă ?
- Posibil, dar dvs. sigur aveţi nevoie de linişte ! ”