Samba pe zăpadă

Etapa de vineri 28.01.2011 a fost menită să înlăture ultimele îndoieli privitoare la capacitatea temului pelican de a face simultan spectacol şi scor. Unii dintre conservatorii pinguini afirmau cu destulă suficienţă faptul că înfrâgerile lor nu pot fi la diferenţe mai mari de 1 sau 2 goluri, pe când victoriile bifate de ei sunt categorice. Acestor alegaţii li s-au dat un răspuns cu ocazia meciului recent încheiat. Scor 4-1 pentru Echipa Solară. Nu am găsit alt epitet mai sugestiv pentru aceşti strălucitori pelicani care au dat un spectacol de sunet (armonizat) şi lumină fară egal.

Pe o vreme superbă, cu cer senin şi soare din belşug, pe terenul mare, cu zăpadă albă ca neaua şi doar 2, 3 grade cu minus, s-au aliniat următorii combatanţi :

- Pinguinii - Luci, Robert, Motanu, Cocorul, Mitică, Găbiţă şi Gigel ,

- Pelicanii - Şorţuleţ, Virgil, Balaurul, MihaiS, Popicu, MeSe, CătăF16 şi Milito .

Aşadar dragii noştrii, s-au jucat două reprize, în care Milito a trecut în partea doua la pinguini.

În prima repriză scorul a rămas alb, în ton cu fondul hibernal al peisajului, dar jocul a fost colorat şi fierbinte, alert şi practicat cu ambiţie, parcă să tranşeze într-un fel egalul dublei întâlniri de vinerea trecută. Ambele echipe au merite egale şi cu toate că pelicanii au dominat pe ansamblu, având mult mai numeroase situaţii de a înscrie, totuşi ocazia cea mai mare a aparţinut pinguinilor care au ratat incredibil prin Gigel. Pe fondul dominării pelicane acesta a scăpat la un moment dat de marcaj şi în plin avânt, singur cu Şorţuleţ care părea condamnat la execuţie, a tras în umărul fostului coleg de echipă. Nu excludem să fi făcut gestul din simpatie pentru amintirile plăcute din etapa precedentă. Pelicanul îi este recunoscător.

În repriza a doua, fără Milito, cu un jucător mai puţin, dar cu razele pe piept şi ochii în soare, echipa pelicanilor a făcut recital. Dar ce recital. Adevărată samba braziliană pe zăpadă. Aţi mai pomenit undeva aşa ceva? Evident nicăieri, numai în Agronomie se poate vedea aşa ceva, de aceea trebuie să rămânem aici. Aşadar dragii mei, soarele, simbolul pelicanilor, le-a dăruit exact ceea ce mai aveau nevoie pentru a birui. Energie. Talent nativ, atent şlefuit prin antrenamente + energie = Invincibilitate. Aceasta este ecuaţia reprizei şi de ce nu a întregului meci.

Actorii şi faptele lor :

-Şorţuleţ- joc peste media cu care ne-a obişnuit,

-Virgil- din ce în ce mai bun, cu plasament şi intervenţii excelente în apărare şi în partea mediană a terenului,

-Balaurul - sobru, eficient şi neiertător în tot ce a făcut, a aplicat întocmai şi la timp regulamentul jocului corp la corp în raport cu adversarul,

- MihaiS - imprevizibil şi util peste tot unde a jucat (atac-apărare) - (trebuie să vină mai des deoarece se cam cunosc şunculiţele pe el-n.r.) ,

-MeSe,riaşul - ce poţi să spui despre fosta vuvuzea când se încălzeşte şi luptă în folosul echipei- stălucitor domnilor, asta e cuvântul, iar d-voastră doamnelor dacă i-aţi fi văzut copănelele desvelite prin zăpada aia îngheţată aţi fi abandonat orice prejudecată şi drept la nea Nicu v-aţi fi oprit, la una fiartă şi una tare de 5 stele,

-Milito - cu măsură şi bun simţ în prima repriză când ştia că e în plus la ai lui, extrem de eficient în a doua când nu a creeat niciun fel de probleme pentru apărarea pelicanilor,

-CătăF16- 2 goluri+două pase de gol, acesta este bilanţul lui, ce poţi să mai adaogi - când are cu cine juca..nu mai stă în poartă şi..s-a văzut, el nu se joacă, el joacă frate-F16+MeSe+..= Succese.

Am lăsat la urmă pe Popicu. Nu întâmplător. El e genul de pelican care creează probleme tuturor, deopotrivă partenerilor şi adversarilor. Cu toate că ştiu ce merită scris despre el nu prea sunt sigur în ce manieră să o fac deoarece nu vreau să sar dintr-o extremă în alta. ....Vineri a fost cel mai bun de pe teren. A dat două goluri superbe (unul cu capul, a la Dudu Georgescu în zilele lui de glorie) şi două pase de gol, făcând împreună cu Cătă de patru ori şah/mat apărarea pinguină într-o succesiune debordantă de faze şi combinaţii. Şi toate astea fără să scoată un cuvânt, doar respiraţia puternică şi accelerată auzindu-se ca semn suprem de efort încununat de succes pentru el şi pelicanii lui. Deci se poate... şi ce frumos a fost pentru ţoti.

Trebuie să spunem despre pinguinii noştri dragi că au şi ei, fără doar şi poate, meritele lor pentru acest spectacol, dar în faţa unor asemenea artişti şi dansatori de samba cu mingea la picior sau pe frunte cu greu ar fi putut rezista. Doar acea răbufnire a Vitezistului, de care am mai pomenit cândva, a făcut ca tabela de marcaj să nu consemneze "0" barat în dreptul pinguinilor. Pe final acesta a preluat o minge pe la mijlocul terenului şi din alergare, cu pasul întins, a şutat pe jos, evident printre picioarele lui Şorţuleţ şi mingea mascată de acesta a trecut peste gheata lui Virgil, aflat în poartă. Extraordinar de preţios acest gol, altfel tătucu, care probabil a preferat din nou o ţuică fiartă, i-ar fi certat mamă mamă. Patru diferentă, dublu decât maximul declarat posibil...era prea mult.

Bilanţ pe Ianuarie : 5 jocuri = 4 V-Pelicanii + 1 V-Pinguinii