Inamicul public numărul unu:io

În mod normal, din meciul de vineri două faze ar fi de amintit. Prima este golul mai mult decât ciudat al lui Doru Bețe, el lovind mingea cu foarte mult efect, pentru o lansare în adâncime, iar acesta luând un efect groaznic (pentru bietul Paulică, ne-portar de meserie, impecabil acum trei săptămâni, dar cu mult ghinion ieri și oarecum nevinovat la gol) . A doua mi s-a părut a fi cursa cu obstacole a lui Ely, încheiată cu un șut violent în transversală, atunci când ceea ce era infinit mai greu fusese făcut și doar plonjonul disperat  al lui Robert (sau poate și doleanța lui Mitică de a fi servit el cu mingea, când trebuie și când nu...) să-i fi distras atenția. Păcat, ar fi fost un gol antologic.
În rest, bătălie oarbă, poate și din cauza numărului mult prea mare de combatanți pe metrul pătrat și multă presiune pusă de o parte și de alta, subiect pe care se poate discuta, cu condiția ca nimeni să nu facă pe preacucernicul nevinovat: nu este cazul. Echipele:
 Fratele mare(3): Nelu, Luci, Răzvan, Bețe, Tavi, Gabi3, Mitică, Ely, Bogdan
Cei trei mușchetari(2): Paul, Bebe, Gaby, Robert, MihaiT, Găbiță, Andrei, Vasea, Specialistu
Nu știm cum s-au desfășurat alegerile, se remarcă doar că trei dintre cei mai buni patru au fost în aceeași echipă, lucru care cu greu a putut fi contrabalansat de prezența Specialistului, ieri doar cu o pasă de gol și cu alte câteva realizări mai mărunte în contul adversarilor. Prima echipă a fost mai combinativă, mai bine clădită fizic și mai tehnică, ceilalți neavând decât să lupte cu armele care le-au
rămas: organizare în defensivă, bufa cu mingea ca să se mai câștige timp și totul mizat pe Ely, dispus să rezolve cele mai multe faze de unul singur, chiar el declarând că dacă încercăm mai multe pase, sigur pierdem mingea repede.
Ne-a ajutat mult și Nelu, ca de obicei, cu singurul amendament că alții vorbesc prea mult pe teren iar el face parte din categoria celor care nu vorbesc deloc. Dacă spunea din prima că n-a fost fault la el, coechipierii n-ar mai fi avut nimic de zis și povestea nu s-ar fi inflamat. Așa, fiecare a încercat să valorifice momentul respectiv (dacă este cazul, se poate detaila), ambițiile au devenit mai mari ca de obicei iar rezultatul este clar cu nu avea cum să mulțumească pe toată lumea.

PS: Se observă o schimbare în atitudinea multora dintre noi pe teren (myself included) la categoria prea pătimași. Îi salut cu această ocazie pe nou-veniții în club, spunându-le, cât de prietenește pot, că la mine încrâncenarea se risipește odată cu ultima minge jucată.