Rodioane, iar m-ai învins!

ediție nerevăzută, neadăugită, dar sponsorizată

Poate sunt, contrar aparențelor, o fire impresionabilă, dar de mult nu m-am mai simțit așa stingherit sufletește (de fapt, din fragedă tinerețe, când cineva mă păcălise și-mi spusese despre Cuore c-ar fi fi o carte potrivită pentru copii, făcând și greșeala de a o citi pe toată, în speranța că s-o ivi ceva de râs) ca săptămâna trecută, văzându-l pe încă destul de tânărul Baiazid cum se chinuie. Un sprint, tăiat la jumătate, al doilea, la fel,  cu o grimasă puternică și un gest de neputință. Gândul mă dusese deja la Bambi. Acum nu mai știu dacă în poveste chiar se gândiseră să-l împuște, ca să nu mai sufere, probabil nu, scenariștii serioși lucrând la Tom și Jerry, oricum, impresia rămâne pe retină.
Ieri, orele 16 trecute de mult de fix, povestea părea să continue în aceeași cheie tristă, mai ales că junele Sinan Pașa, simțind slăbiciunea fostului său aliat și protector, încearcă (a câta oară?) o nouă rebeliune de palat, sperând să pună mâna (și un picior) pe tron. Bătălia a fost deschisă precum în vechile epopei(?) indiene, fiecare protagonist recitându-și partitura și căutând, în același timp, punctele nevralgice ale rivalului. Din păcate pentru el, primul a clipit Sinan, care l-a lăsat pe Baia să să-și aleagă prima armă, ceea ce l-a costat în primă instanță pierderea scutierului (semi)credincios Mitică cel Bătrân, apoi a bătăliei, ambele urmate de o supărare greu de întâlnit la un drept-credincios îndeobște recunoscut prin firea sa blajină și non-conflictuală. Iată și cele două armate, cu amendamentul că despre Vasilică cel Voinic se hotărâse deja că va trăda la pauză.
Legiunea din Militari, colț cu Bragadiru: Baiazid Fulgerică, Mitică cel Bătrân, Gaby cel Înțelept, Bogdan cel Frumos, Vasilică cel Voinic, un țăran
Armata a șasea, la Stalingrad:  Sinan Pașa Trădătoru, Bebe de viață lungă, Motanu Încălțat, Tavi după ureche, Tudorică Lambru
Soarta a fost cruntă cu cei din urmă, 9-0 la pauză, 15-5 (se pare...) la final, cu acuzații de trădare, spionaj, joc dublu sau chiar triplu, agenți secreți și nesecreți, gheață la mal, orice în afară de un simplu cuvânt, care ar fi explicat totul: lipsă de putirință, deși, din surse încă neverificate, se pare că pierzătorii au înaintat la TASS o plângere referitoare la modul deosebit de suspect în care Baiazid și-a revenit de la o săptămână la alta. C-o fi pe bază de descântece, c-or fi licori sau stimulente etno, c-o fi omul din nou îndrăgostit, nu se știe încă. Cert este că martori binoculari susțin că nu l-ar mai fi văzut în așa formă de acum aproape un an, când de unul  singur ( nu-mi amintesc alt meci în care să-i fi mers toate așa de bine, încât să nu vrea să dea pase...) s-a distrat cu Stelică și cu subsemnatul. Care subsemnat își cere scuze față de coechipieri, vineri a fost una din acele zile rele. Să sperăm c-o fi fost doar de la tuns...


                 Later edit: Să nu fim nedrepți totuși cu Mitică și să-i oferim și lui o recompensă:

Și mai later edit, by Găbiță:
Mare vijelie mare, salcia lui Bogdan cedează iar!
S-a regenerat bine după ploaia înghețată, crește ca Făt-Frumos,
dar apoi cedează sub propria greutate.
Păi ce-ai făcut, Bogdane, mi-ai furnizat sursă pentru lemne de foc?! :)