Vocea dobitocului naționale

Prostie multă, mon cher, și nu din aia molcomă și așezată, în care poți acorda beneficiarului circumstanța îndoielii, ci d-aia aplicată și asumată, ce te lasă cu gura căscată iar pe cei prea delicați chiar fără de răspuns. Ca să nu se spună c-am filozofa pe lângă, patru cazuri ne vin la îndemână.
Primul, un băiet oarecare. N-ați auzi vreo vorbă bună din parte-i, vocabularul său de bază n-are mai mult de șase cuvinte, mestecate-n buclă: șmen, tarabă, miliție, jiji, obor, milionar (el...) și două expresii declamate: "mânca-ți-aș, n-am", și "dă și mie, trăi-ți-ar", bune în orice circumstanțe, fără de cratime și goale de conținut precum personajul. Prost nu-i, mult mai degrabă aplicat și gata oricând de buzunăreală, d-aia  ne și tot explică cum orice lege (precum VAR-ul...) nu-i bună pentru minți luminate și degrabă aplicate spre șmenozeli.
Dacă primul semi-erou nu-i nicidecum prostuț, ci mult mai degrabă ticălos, al doilea e personificarea tristă a maniei persecuției la purtător. C-a fost într-atât de jenant încât să se ceară singur afară, pentru ca apoi să ia tot grupul la judecată, în loc s-apară ca o garofiță a doua vineri, nesimțitor și rece, precum orice om cât de cât serios, e-o treabă. Dar să persiste în frustrarea-i, cu mesaje de genul: "Ați supt-o! Na (cf. original) mai mers scor de salon. iar prințul Janis a rămas cu tricou alb al lui ăla, sub unghiile lui negre.. Luați tricolorul și faceți turul stadionului dacia logan iar noi ieșim pe stradă să fim mâine primii la aeroport ", după ce în prealabil declarase că-i rușine de blatul României în meciul cu Franța la tineret, te face  ca  nici milă  să nu-ți mai fie...
Ok, primii doi ipochimeni se-nvârt în bula lor (și a noastră... ) cea măruntă. Al doilea e prea retard ca să aibă măcar vro adresă de mail, darămite cont pe vreo rețea, primul, ceva mai răsărit, are și cont pe fb, chit că pozează c-o sticlă de șampanie goală, sau la o masă cu bunătăți, unde comesenii se pare că luaseră o pauză de pipi, iar respectivul a avut o pilă la chelner, să-l tragă și pe el în eternitate.
Al treilea marțafoi e-un pic sărit peste cei doi nevolnici. Ziarizd, sau cumva pe acolo, nu-i pomenim decât inițialele, că poate mămica-i citește p-acilea din greșeală și regretă a nu știu câta oară că n-a apucat să avorteze,. Așadar C. Ș.., băiat nu prost și cu ceva vocabular, dar restanțier la caracter, se crede urmașul lui Tolontan cel viteaz (ăl de se făcu maro de sus până jos, cu radiațiile alea de mii de ori mai puternice decât permite legea, un fâs total, dar ce bine dă la proști...), scarpină și el rahatul pe post de justițiar. Nu negăm , o fi, dar rar mi-a fost să văd un mai josnic caracter, genul de ipochimen care scuipă-n ciorba ta, ca să empatizați împreună, că ce greu o duce el, în lupta cu adevărul.
Al patrulea-i tăticul lor, în sensul că le adună defecte și calități-mpreună. O singură observație: atunci când despre tine ca antrenor se pomenește de meciul de la Kosice, 2-5, luat în opinci, sau, și mai rău, de 4-5 cu Foresta, că mare ticălos e-acesta (rimă facilă, da bună), în viața viețișoarelor tale ar trebui să stai cu râtul în țărână și să nu ți se audă vocea. Când colo, berbantu o arde-n vocalize, cu pumnu-n piept și ochii peste cap, precum precupețele, totul pe fundal din citate de Kent&Co. Cornel Dinu îl strigă, că chemare  demult nu are...

                                                          *            *           *

Așadar, azi vreme super-plăcută, prezență bunicică, meci acceptabil, înfrângere meritată.

Leii(7): Nelu, Stelică, Tudor, Andrei, Matei, Găbiță, Vasilică
2Leii(5): Luci, Bebe, Răzvan, Mitică, Tavi, Mihai, Cristi, Gabi3
Remarcați, de la învingători, Nelu și Matei, dincolo Luci ne-a ținut, cât a putut, în joc. Noroc că Găbiță și-a pierdut ghetele fermecate, da nu știu cât ne-o ține. Mitică, în lacrimi la final...