Prima ”rapsodie” de primavara

Ma cutremur (e doar 4 martie) la gandul ca scriu o noua cronica dupa atata vreme in conditiile in care nu s-a schimbat nimic in malderul de motive care m-au impiedicat sa fac acest exercitiu atat de nobil si necesar fenomenului nostru. In fine, sa zicem ca astenia inceputului de primavara poarta intreaga vina. Pare un motiv de luat in seama si mai usor de suportat decat ipostaza unei slabiciuni in fata careia s-ar putea sa mai fac concesii pe pielea mea.

Asadar, dragi cititori, vineri 03.03.2017, in balonul mic s-a desfasurat prima etapa post-iarna, prezenti fiind 11 combatanti, dar spre surprinderea mea fara Doru care tocmai ma sunase pe la 13-30 sa ma intrebe daca vin.

Sincer nu stiu cine si cum a facut sa se ajunga la formulele de mai jos:

Pelicanii – Luci, Gaby, Stelica, Razvan, Mitica si Vasea  , 

Pinguinii – Nelu, Bebe, Popicu, Tavi si Gabita  .

Destule probleme la cei pregatiti sa inceapa, Stelica, Razvan, poate si Mitica, nerefacuti dupa accidentari anterioare, Popica racit cobza, Gabita plin de dorinta dar venit dupa un meci tare, jucat seara ce abia trecuse. In schimb ambele echipe au beneficiat de portarii de top pe acest post.    

Meciul a inceput in nota de dominare a pinguinilor care desi au aveau om mai putin au atacat simtind teama gusatilor de sarjele lui Gabita care i-a facut sa prefere mai mult apararea. Dupa cateva situatii favorabile „alb-negrii” au preluat conducerea si nu au mai cedat-o pana in final. Diferenta a oscilat intre 2 si 3 goluri, o singura data ajungandu-se ca o singura bobita sa departajeze cele doua echipe. Culmea e ca tocmai atunci a intrat in poarta pinguinilor Gabita, nu pentru ca Nelu ar fi avut slabiciuni la interventii, ci pentru ca primului i s-a facut pur si simplu rau, probabil dupa efortul facut, suprapus peste oboseala cu care venise si combinat cu calitatea aerului din balon, umed si cald, destul de greu respirabil. Acum s-a consumat si perioada de maxima intensitate in jocul pelicanilor. Trageau la greu pentru a egala. Numai ca la un moment dat portarul Gabita si-a adus aminte de o arma secreta, adica folosirea sarjei din postura in care se afla. Asa se face ca a  finalizat o incursiune din careu in careu lucru care a turnat plumb in picioarele gusatilor si le-a temperat elanul. Golul l-a oxigenat pe Gabita care a dovedit astfel ca trecuse peste acel moment delicat. Imediat a iesit din poarta iar ultima parte a meciului a fost in totalitate sub controlul pinguinilor. Scor 12-6 sau 13-7. 3 bobite le-a dat mandel , dar ce e interesant e ca Gabita si le-a trecut in contul sau pe toate celalalte, adica 9 sau 10 goluri. Asta inseamna ca a egalat recordul de goluri marcate de un singur jucator intr-un singur meci, record (9 dupa unii, 10 dupa altii) stabilit candva la acel 12-0 de pomina.

De la pelicani au marcat probabil Stelica, Razvan si Mitica. Nu stiu exact cate fiecare deoarece au fost cateva faze interpretabile, a se vedea paragraful ce urmeaza.  

Ca sa aratam ca meciul de vineri a fost unul palpitant, presarat cu sare si piper, chiar daca scorul nu o arata, va spunem ca Popicu a stabilit un record foarte greu de doborat in urmatoarea suta de ani. Dupa unii cica ar fi marcat 4 goluri in poarta lui Nelu. Da-da, in poarta lui Nelu. Doua imparabile. Dupa altii doar cele doua imparabile, in locul celorlate goluri aflandu-se doua assist-uri de toata frumusetea in favoarea pelicanilor. Si totusi racitul pinguin n-a jucat foarte rau, dovada sta si faza de final cand a sprintat precum o caprioara, ce e drept una cu dureri de sale si nari infundate, servind apoi o pasa clara de gol pentru celalalt recordman. ”Assist-ul sa traiasca, destinatarul nu conteaza!” - Iata deviza calauzitoare din capsorul pinguinului care a facut ciocul mic pe toata durata partidei. Lucru foarte bun, consemnat ca atare!

Extraordinar de bine s-a comportat Bebe. Avand o conditie fizica nebanuita a inchis culoare pe dreapta cat a jucat acolo si apoi, ce e remarcabil zic eu, s-a miscat impecabil in fata celor doi aparatori pinguini care de regula se aflau in fata portii. Le-a incurcat pelicanilor multe combinatii penduland intre acestia pe trasee destinate mingilor ce urmau sa asalteze poarta bravului Nelu.

Luci, desi a incasat goluri, nu are ce sa-si reproseze, interventiile sale au facut ca scorul sa nu ia proportii. Vasea, a fost discret, cu interventii bune in aparare unde a preferat sa se retraga cand ai lui uitau sa mai vina sa-si apere bastionul de numeroasele pericole care se  abateau necontenit la poarta lui Luci. A facut o deposedare magistrala in pozitie de unu contra unu, in fata lui nefiind altul decat Gabita. Nu stiu cati ar fi reusit asa ceva.

Despre Mitica, ce sa zic? Pasa neagra continua, regasirea de sine si implicit rezultatele bune sunt pe aproape, dar intarzie sa apara. Capitane nu fi suparat, speranta moare ultima !