-Vrei la tati, puișor?

Vremea (din păcate nu și vremurile...) a ținut din nou cu combatanții fenomenului și, ca de obicei în ultimul timp, prezența a fost mai mult decât onorabilă, paisprezece titulari inițiali, plus eternul inter rătăcitor Eugen, venit, ca de obicei, neanunțat (la mincinoși le crește nasul și le cade altceva, așa că aviz amatorilor), după ce se dăduse deja lovitura de începere. Evident, parlamentările au fost în floare, problema rezolvându-se prin cooptarea permanentă a lui Bebilă la cei ce vor dovedi ulterior învingători. Așadar, distribuțiile:
Leii din Agronomie: Cătălin, Luci, Motanu, Bețișor, Bebilă, Bogdan, Mitică, Eli
Doi Leii din Drumu Taberei: Gabi, Puțanu Vasile, Paulică, Eugen, Stelică, Găbiță, PuțăNu Marin
După cum s-a discutat la ședința tehnică de după meci, se pare că Leii erau destinați să biruie din start, deoarece căpitanul de echipă advers a acceptat să aleagă al doilea, iar în plus a comis și o eroare tactică, pe care momentan n-o spunem, dar care s-a dovedit decisivă. A contat mult și munca educațională prestată de Cătălin cu junele Eli, mult mai cuminte ca de obicei (bine, și scorul l-a ajutat) și într-o formă de șut de invidiat, ghinionistul Gabi primind numai goluri la limita imparabilului. Două de la copil ,ambele lângă bară, unul de la Bețișor, șut sănătos la vinclu, un demivoleu al lui Bogdan în cros, tot la bară, și unul de la Mitică, după o intercepție Motanu și o pasă a lui Eli în gura porții. Dincolo, când scorul era deja 4-0, Cătălin și Bețișor i-au încurajat pe inamici cu una bucată autogol, iar apoi Găbiță a prins un șut din marginea careului, pentru ca ultima boabă, cea de 5-3, să-i aparțină lui PuțăNu, în urma unei acțiuni senzaționale. A plecat cu mingea la picior (unii zic că la subraț...) din propriul teren, a driblat patru inși de la echipa adversă și alți trei de la a sa, și-a centrat, a pus stop cu nasul, după care a căzut în fund și și-a dat craci, a mai driblat doi coechipieri și a tras din voleu, de la Arcul de Triumf, bară, bară, bară, bară, goool! de s-a mirat toată suflarea cum de e în stare o găină congelată să facă așa ceva.
Au mai existat și alte întâmplări pitorești, cum ar fi concursul de dormit pe teren, câștigat la mare luptă de V. Puțaru în fața mai potentului său oponent, Luci din SăTrăiești, care, chiar dacă a sforăit mai estetic, a cedat la puncte în fața experienței superioare a lui nea Leshin, motiv pentru care i-am lăsat să mă cinstească pe amândoi. La fel, Motanu a executat un număr inegalabil de lufturi, mai mare minunea că n-a făcut menisc, iar în marea sa mărinimie i-a îmbogățit garderoba lui Paulică cu una bucată șorțuleț de toată frumusețea, roz cu picățele, taman bun acum în prag de iarnă.
Și totuși, evenimentul central al zilei îl constituie drama lui Mitică, stingher printre campioni, de plângea mititelul chiar la patru la zero pentru echipa sa, cum că pe el nu-l iubește nimeni și că nu i se dă pasă. Trecând peste momente în care a fost jucat și din diferite motive (i-a intrat părul în ochi, mingea n-avea stopul pus, terenul era prea mare sau prea mic, vântul bătea cu putere și după aceea se oprea, cerea pasă și după aia uita și se ascundea, ăilalți coechipieri au ratat de-au rupt...) n-a reușit să empatizeze (mâna pe dicționar, sfertodocții) cu mulțimea ambiantă. Adevărul trist urma să îl aflăm la cârciumă la nea Nicu: decât să cunoască gloria cu învingătorii, și-ar fi dorit din tot suflețelul să-l fi ales și pe el tăticu la echipa adversă. Să vezi atunci ce ne-ar fi făcut...