Suflu nou

Vremea capricioasă de vineri, cu ploi în reprize, era să ne pună iarăşi capac. Am început meciul în formulă de 5 contra 5, ceea ce înseamnă că fără cei 2 băieţi noi, pe care i-am adus eu (Găbiţă), nu s-ar fi jucat. Echipele...

Echipa A: Bebe, Paul, Motanu, Mitică, Ely + Eugen, după juma' de oră
Echipa B: Găbiţă, Popică, Stelică, Mircea, Piticu

Ca să poată evalua echipele şi cei care n-au fost, Piticu are 23 de ani, atacant (Gabi a jucat cu el vreo 2-3 ani în echipa noastră de la competiţie, unde şi Popică şi Cristi îl văzuseră în destule meciuri), în schimb pe Mircea nici măcar eu nu-l văzusem vreodată jucând fotbal, doar tenis de picior, el fiind mai de vârsta mea, vreo 40 de ani, şi ne-a arătat un stil cam ca al lui Cătălin-Spania, circula mingea fără atingeri în plus. Acestea fiind zise, vă daţi seama că echipele iniţiale erau dezechilibrate, deşi Ely a ghicit unde e piatra, preferând însă să-şi aleagă un fundaş, pe Motanu, ceea ce-mi aminteşte de Mitică, acum câţiva ani, pe zăpadă, care-şi luase exclusiv apărători şi după aia se mira de ce pierde! :)
Echipa A începe în forţă, 2-0, ambele goluri cu şpiţul, la firul ierbii. De fapt, pe tot parcursul meciului, am luat o mulţime de goluri cu şpiţul, de la Ely, Mitică şi Motanu, date şi cu precizie de lunetişti, numai lângă bară sau bară-gol! Încet-încet, echipa B începe să se cunoască (nici ăştia noi nu se cunoşteau între ei!) şi până ajunge Eugen scorul devine 7-3 pentru B, toate golurile înscrise de Piticu şi Mircea. Cu Eugen, însă, Echipa A începe să vină peste noi şi se apropie la un singur gol, cu om în plus trendul fiind clar în favoarea lor. Trebuia să schimbăm ceva şi, deşi îmi propusesem să stau tot meciul în poartă, fac schimb cu Popică. Mişcarea s-a dovedit inspirată, Popică n-a luat gol vreo 15-20 de minute, în timp ce în atac, cu 3 oameni predispuşi la combinaţii în viteză, ne-am dus destul de repede la diferenţă de 6 goluri. În perioada asta, deşi teoretic rămăsesem într-un singur fundaş, Stelică s-a ţinut ca scaiul de Ely, care s-a încărcat cu energie negativă, sabotându-şi randamentul. Am revenit în poartă şi din nou situaţia a basculat, Echipa A venind iarăşi la minus un gol! Asta şi pentru că Popică s-a mutat în atac, dar, cu doi oameni care nu ştiau ce joacă el, n-a reuşit să se lipească de gol. Am făcut din nou rocada în poartă şi meciul s-a terminat după ce Echipa B s-a dus la diferenţă de 5-6 goluri. Să tot fi fost vreo 18 sau 17 la vreo 12. De la Echipa A cele mai multe au înscris Mitică şi Ely, dar şi Motanu şi Eugen. Deosebit a fost ăla cu călcâiul la colţul scurt (Mitică? Motanu?). De la Echipa B au înscris în principal Piticu şi Mircea, iar eu vreo 3. Deosebit a fost un voleu cu latul sub bară, mingea înfăşurând plasa în jurul transversalei şi rămânând agăţată acolo!
Una peste alta, s-a salvat ziua de fotbal şi poate că am câştigat şi combatanţi noi de ziua 5, că prea ne rărisem. Unul dintre absenţii motivaţi este Cătălin, cu care am vorbit la telefon după operaţie, a decurs bine, e optimist, abia aşteaptă să revină. Chiar mai repede, odată cu primăvara, îi aşteptăm şi pe ceilalţi, acum doar cititori.