Mai mulți la mai puțini

Nu știu cum de se face, dar fotbalistul de ziua cincea începe să fie o specie pe cale de dispariție. Bine, se știe că iarna n-a fost niciodată unul din anotimpurile sale preferate, dar au fost și cazuri (acompaniate de o vreme cu mult mai potrivnică decât cea de vineri) când în care ne-am trezit cu atâția combatanți la teren, de vroia căpitanu să mai trimită din ei pe acasă. Bunăoară, un meci pe care-l țineam minte, și aceasta pentru că a plouat aproape tot timpul, s-a jucat în ianuarie trecut în distribuții de zece la zece, mulți dintre cei de atunci nemaiservind patria. Să-i amintim, într-o ordine oarecare: Sudoru s-a operat și nu mai vine decât la pileală, lui Robert se pare că nu-i place anturajul, la fel ca lui Cristi-radio, Gică are probleme, Claudiu și le-a făcut singur, tenismanul nu servește decât în pauze,  Nicu s-a apucat de alergat la modul profesionist, Cătălin e accidentat (baftă și recuperare cât mai rapidă!), frații Plăcintă, Vasile și Octavian se izmenesc, Lucică cu ea mică (așa a ieșit rima) e bunică,  Bețișor servește din când în când, Virgil chiar mai rar. Iar dacă se întâmplă ca un băiat pe care zici că te poți baza, nea Paulică Balauru, să-și uite șoșoneii acasă, te poți trezi că ești pe punctul aproape de a nu juca.
Cum s-a brodit că am fost nouă, echipele s-au făcut la mica înțelegere, și aici trebuie să apreciem fair-playul lui Cristi, care a acceptat să joace cu doi oameni în minus, unul din o(ri)ficiu și altul, în speță Eugen, ce urma să vină după o jumătate de oră.  Două genii neîncăpând în aceeași tabără, au fost folosite pe post de portdrapel (sau, mai bine zis, umeraș, după cum le recomandă fizicul) , cele două formații purtând ilustrul lor nume, după cum urmează:
Echipa Milică: Bebe, Stelică, Motanu, Milică, Găbiță
Echipa Găină: Cristi, Tudor, Eli, RoziMarin
Distribuțiile s-au mai schimbat, Milică trecând temporar la găini, între plecarea lui Tudor și sosirea lui Eugen, ca după plecarea lui Bebe și Motanu să se facă găină. Probabil că ai lui Milică au bătut, Bebe ținând poarta mai mult decât onorabil, dar și ceilalți au jucat la fel de slab, având de partea lor și ghinionul, prin cele cel puțin zece bare la activ. Asta ca să nu mai spunem că s-ar putea să compenseze cu norocul în dragoste, RoziMarinică fiind surprins în repetate rânduri cum se pupa singur pe mânuță. Evident, scorul contează mai puțin, mai ales că eu unul nici nu-l mai țin minte, dar probabil c-au fost o sumedenie de goluri, din moment ce până și eu am avut cinci bucăți, deși n-am traversat mijlocul terenului de mai mult de zece ori. Aș fi fost chiar foarte mulțumit, cu un gol printre ulubele leșinatului și două după șuturi din propriul (!) careu, dar nu pot uita că în final am fost ciuruit de Găbiță, cinci-șase bucăți în doar câteva minute, pe când păzeam poarta nevertebratelor. Asta-mi trebuie, dacă ajung să joc cu Fleșcăitu în echipă și marțafoiu are procentaj sută la sută la pase reușite. Bineînțeles, la adversar.