Nevăzut, necunoscut, Ciulică...

Câteodată, fotbalul, ca şi viaţa de altfel, îţi arată partea frumoasă atunci când te aştepţi mai puţin. Poţi să fii, de exemplu, ani de zile prima (sau ultima...) găină din Dâmboviţa şi alte trei judeţe limitrofe, până când vine ziua în care, măcar pentru un sfert de oră, eşti vulturul Carpaţilor, cerul ţi se pare mai aproape de o ridicătură de mână iar supuşii ţi se răsfiră, umili şi extaziaţi, pe la picioarele încălţate în adidaşi măsura patruşcinci.
Este şi cazul (anti)eroului nostru. Dacă de obicei vinerea fotbalistică era pentru respectivul ca o ieşire la picnic, cu scăunel, pernuţă şi două ghiozdănele (unul în spate, pentru licori şi altul în faţă, cu de-ale gurii, înmagazinate), cu goluri fără număr pe inventar şi gratulări pe măsură din partea coechipierilor, iată că rolurile se pot şi inversa. De unde până atunci respectivul primise de la Copitanul Mitică zeci şi sute de bobiţe, cu stângul, cu dreptul, cu capul, cu spatele, din plonjon, de la gară sau din Piaţa Matache, micuţul Lucică, alintat de-ai săi cu dulcele apelativ Somnorilă, a găsit în străfundurile sufleţelului său de puber întârziat puterea de a se revolta. Iar soarta l-a ajutat să devină salvatorul găştii de pelicani retarzi, cele două goluri ale sale, primele şi ultimele cale de trei cincinale şi jumătate, perforând poarta nevinovatului Copitan, atunci când campionii, la adăpostul unui 6-3, se gândeau deja la berica şi ţigara de după. S-a mai trezit şi Claudiu, cu încă o boabă şi s-a făcut de un 6-6, aşa că toată lumea a plecat (ne)mulţumită. Iată-i şi pe cei paişpe cavaleri, care şi-au încrucişat ciorapii, unii dintre ei (Cristi) chiar la propriu:
Pinguinii: Mitică (timid în ultima vreme, se pare că şi-a găsit vocaţia în poartă, iar când îşi va îmbunătăţi priza la balon va deveni titular de drept), Bebe (uşor prea ofensiv), Motanu (bramburit, pasă de gol pentru adversari la 0-0, trei goluri luate de lângă el), Gabi (în nota obişnuită), Stelică (şi el, o revelaţie în atac, cu trei!!! goluri, mai puţin precis în apărare), Mihai Tenismanul (pare îndrăgostit, ne abţinem de la comentarii...), Găbiţă, pozitiv în atitudine însă urmărit de ghinion şi nepus la punct deocamdată cu condiţia fizică
Pelicanii: Somnorilă, Cătălin (nu în cea mai bună formă, şicanat de Mitică şi implicat într-un episod pe care-l dorim uitat), Tavi (cu multe intervenţii decisive şi lipit din nou la gol), Paulică (tăticu apărării, nu degeaba i se spune Balauru), Claudiu (nu ştim ce să mai zicem despre el, probabil că iarna e anotimpul său de maxim randament), Cristi-mingicarul şi Marinuş, mai timid ca de obicei şi mai reţinut în joc şi declaraţii şi epitete.
Să încercăm însă să fim înţelegători şi cu el şi să-i recomandăm un nou tratament cu blendamed. Totul este însă să-şi mai schimbe şi mâna...