„33 DE MINUTE. ȘI ATÂT.”

 

Basmul Vestelor și al Tricourilor

A fost odată ca niciodată, într-o după-amiază în care mingea a fost scoasă din lada ei și trimisă în mijlocul terenului, doi oameni care au hotărât să-și împartă regatul.

Doctoru și Popică au ales.

Mai întâi s-au așezat față în față și au jucat la piatră. Doctoru a câștigat și, pentru că în astfel de povești primul care alege a avut întotdeauna un mic avantaj, l-a ales pe Mihai.

Popică l-a ales pe Andrei.

Doctoru l-a luat apoi pe Țolea, iar Popică pe Gigs.

Și au continuat să aleagă până când niciun jucător nu a mai rămas neales.

Așa s-au format cele două tabere.

De o parte au fost 

Vestele:
Ciprian – Bebe, Bețe, Mihai, Țolea și Doctoru.

De cealaltă parte au fost Tricourile:
Salam – Popică, Pizzaru, Gigs, Gingașu și Andrei.

Și a început povestea.

La început, Vestele au părut să aibă mai multă putere. Au alergat, au construit și au ajuns mai des în apropierea porții.

Numai că în povești, ca și în fotbal, nu întotdeauna cel care a avut mai mult a și primit primul.

Tricourile au lovit de două ori.

Iar între buturile lor a stat Salam, care a făcut minuni.

A apărat mingi pe care nimeni nu le mai crezuse apărabile și a ținut poarta închisă cât a putut.

Vestele au continuat să atace, iar la un moment dat Bețe, cavalerul care până atunci își păzise portarul a urcat și a făcut ceea ce nimeni nu mai așteptase.

A primit mingea și a trimis-o în poartă într-un stil brazilian.

A fost un gol atât de frumos încât a fost declarat, fără prea multe discuții, golul meciului.

Astfel, la jumătatea poveștii, Tricourile au rămas în avantaj:

2-1.

S-a spus că prima repriză a durat 23 de minute cu prelungiri, iar cea de-a doua doar 10 minute. Restul celor 10 minute au fost, din motive necunoscute, ignorate de cronicari și probabil au fost șterse din istoria regatului.

Între timp, în cele două porți s-au făcut schimbări.

La Veste a mai intrat Bebe, iar la Tricouri au trecut prin poartă Popică și din nou Salam.

Povestea însă începea să se întoarcă.

Pizzaru a făcut greșeala.

Una dintre acele greșeli care, în basme, sunt urmate aproape întotdeauna de nenorociri.

Vestele au profitat și au restabilit egalitatea.

2-2.

Apoi, ca și cum destinul ar fi vrut să mai adauge un capitol, Gigs, care fusese deja ușor accidentat, a făcut o mișcare nefirească.

Și, pentru că uneori omul nu se mulțumește cu o singură problemă, s-a accidentat și mai rău.

A părăsit terenul.

În locul lui a intrat Robert, un tânăr viteaz care a avut aproximativ șapte minute la dispoziție pentru a-și lăsa amprenta în poveste.

N-a avut timp.

N-a apucat nici măcar să transpire, nici măcar șortul lui Patriche.

Practic, a intrat în meci, a ieșit din meci și, dacă mai dura puțin, probabil ar fi avut timp să bea și o bere.

Vestele însă și-au continuat drumul.

Au mai lovit de două ori și au ajuns la:

4-2.

Și tocmai atunci, când povestea părea aproape încheiată, Pizzaru, ajuns la capătul răbdării, s-a supărat pe Popică.

Popică juca atacant.

Și, din perspectiva lui Pizzaru, nu-și ajuta suficient echipa.

A urmat un schimb de cuvinte.

Unul mai puțin potrivit pentru poveștile cu zâne și prinți.

Pizzaru a plecat nervos de pe teren.

Dar nici ceilalți nu mai rezistaseră.

Sătui de vocabularul lui Popică, jucătorii au hotărât că poate ar fi momentul să pună capăt aventurii.

Și astfel, după numai zece minute din repriza a doua, povestea s-a terminat.

Nu pentru că mingea își spusese ultimul cuvânt.

Nu pentru că toate ocaziile fuseseră consumate.

Ci pentru că personajele principale se săturaseră de poveste.

Dacă Mihai și Țolea au jucat nu s-au încurcat, Andrei, tânărul de doar 22 de ani, despre care s-a știut că știe fotbal, a fost în această seară aproape ca și inexistent. Talentul lui a fost prezent undeva, probabil în teorie, că pe teren nimeni nu l-a mai întâlnit.

Iar cronicarul a închis cartea.

Vestele – Tricourile 4-2 (1-2)

Marcatori: Bețe, Mihai (2), Doctoru / Pizzaru, Salam.

Pe margine, au vegheat la desfășurarea întâmplărilor 

Colonelu - răpus de o accidentare căpătată în luptele de la tenis, 

Motanu - observatorul tăcut al haosului, și 

Astrahan - încă nerefacut și ținut departe de încleștare.

Cei trei au privit cum cele două tabere au transformat cele 33 de minute de joc într-o poveste pe care nimeni nu a mai reușit s-o explice până la capăt.

Vă pupă tata!