„BALONUL ARE OCHI ȘI VEDE TOT”

Într-o după-amiază în care balonul Agro mirosea a cauciuc neîncălzit și ambiții neșlefuite, Salah și Mihai, s-au prezentat la alegeri ca doi șefi de trib gata să împartă savana.

Salah, având prioritatea la prima alegere, a ridicat sprânceana a înțelepciune și a pornit selecția.

Echipele de start

Pantere fără Noroc - o încrengătură de caractere:

Gabi 3-Bebe, Bogdan, Motanu, Gigs, Ion, Salah, Lică și Vasea.

Arcașii din Agro - o formație ce făcuse armata la timp:

Colonelu-Popică, Dan P, Ciprian, Mihai T, Robi (fiul lui Ion), Doctoru și Mitică.

Probleme organizatorice au apărut imediat.

Panterele fără Noroc, aveau un jucător în plus, iar Gigs, obosit de la tenis ca un gladiator pensionat temporar, s-a așezat pe margine din proprie inițiativă.

Numai că Motanu, sugrumat (metaforic, sperăm!) de o furnică ninja, părăsește și el terenul în ritm strict secret, mai păzit ca rețeta de mici de la Obor.

Drept urmare, Gigs a fost readus în arenă ca un roman rechemat la luptă, dar nu pentru prea mult timp.

În tot acest haos organizat, apare și Tudor, care vede îmbulzeala, și dă un „stânga-împrejur” perfect regulamentar și părăsește Agro-ul cu pași de poet deziluzionat.

Startul meciului – ora 15:53 și 17 secunde, că exact atât a durat ezitarea arbitrului imaginar

Reprize de 30 minute.

Atmosfera: puțin praf, mult entuziasm.

Minutul 3 aduce apariția lui Tavi, care intra în locul lui Gigs, ca un cameo neașteptat într-un film Marvel.

Aparența lui Tavi schimbă dinamica — probabil și traiectoria mingii.

În doar 6 minute, Arcașii din Agro, lovesc de două ori:

Mitică, deschide scorul cu eleganța unui pescar care nu prinde des, dar când prinde, prinde ditamai plătica.

Apoi vine un gol pe linia subțire dintre inspirație și neșansă, trecut în statistici ca „aproape autogol by Tavi”.

0–2, iar balonul Agro începe să șușotească: „Asta va fi o zi lungă…”

Minutul 9 – Transferul secolului (sau al după-amiezii)

Gabi 3, își exprimă nemulțumirea prin vibrații subtile pe frecvențe cunoscute doar colegilor.

Colonelu și ulterior Mihai intervin diplomatic: schimb de jucători!

Doctoru pleacă la Panterele fără Noroc, iar Bebe merge la Arcașii din Agro, într-un transfer pe bani mulți — sumă neprecizată, dar probabil între o apă plată și un suc la dozator.

Bebe primește de la Colonelu, o misiune de recunoaștere: să ia pulsul (metaforic, desigur!) lui Vasea, ceea ce probabil n-a apucat să facă.

Schimbul aduce un pic de echilibru cosmic, iar Vasea — aflat în combinație fericită cu o minge care nu prea dorea să coopereze — reușește să atingă mingea atât cât trebuie ca Colonelu, care fusese acolo la faza inițială, s-o împingă în plasă.

1–2, iar Panterele fără Noroc, reîncep să respire.

Final de repriză? Nu, și Arcașii din Agro, nu stau la discuții

Până la pauză, însă, Arcașii din Agro, mai marchează două goluri:

Unul prin Robi, iar altul trecut în arhive la „Mihai sau Popică”, deoarece nici VAR-ul imaginar n-a vrut să se bage.

Scor la pauză: 4–1 pentru Arcașii din Agro.

Morală: cine lovește primul, lovește de două ori — iar cine lovește de patru ori, clar are chef de joc.

Echipele revin pe teren cu aerul acela specific pauzei: unii mai hotărâți, alții mai mirați, iar unii — nu dăm nume — puțin transfigurați precum niște profesori surprinși fără catalog.

Colonelu face schimbări strategice… sau experimentale.

Colonelu părăsește poarta cu pași măsurați, lăsând spațiul sacru mai întâi lui Ciprian, apoi lui Popică, într-o rotație amintind de schimbările de tură la farul din Constanța.

Ideea era clară: poarta trebuie păzită, dar și vioara primei linii trebuie mânuită din nou de „dirijor”.

Echipa Pantere fără Noroc, revine în atac

Forța ofensivă a echipei Pantere fără Noroc, începe să crească asemenea presiunii într-o oală sub presiune uitată pe foc.

Din acest elan, Ion reușește un gol de cap — executat „sub escorta fermecătoare” a lui Dan P., care părea să-l păzească mai degrabă ca pe un VIP, nu ca pe un adversar.

Scor 2–4, iar Panterele fără Noroc, prind din nou curaj.

Gigs și Motanu – Brigada Suporterilor Cârcotași

Pe margine, Gigs și Motanu (supranumiți „cei doi cârcotași” pentru modul relaxat în care priveau jocul) încurajează echipa mai slab cotată în speranța că o victorie le-ar aduce măcar o bere de consolare.

Comentariile lor curg precum ploaia de vară: scurte, dar intens sonore.

Colonelu, prins în vâltoarea fazelor, devine ținta unor înțepături amicale:

„Joci la mișto!”, „Să-ți taie din salariu, conducerea!”, strigă Motanu cu un entuziasm demn de un arbitru VAR începător.

În încercarea de a mai aduce un strop de noroc, Panterele fără Noroc, fac o rocadă în poartă: Lică intră, Gabi 3 iese, cu speranța că poate astrele se aliniază diferit.

Așezarea stelelor însă… nu ascultă dorințele muritorilor.

Pe fondul dominării jocului de către echipa Pantere fără Noroc, vine o fază ca din poeziile vechi cu eroi:

Mihai vede poarta lăsată liberă de Lică și trimite un șut plasat de la distanță.

Mingea zboară ca o rândunică plecată spre sud și aterizează direct în plasă.

Scor 5–2 pentru Arcașii din Agro, și jocurile par a fi făcute.

Totuși Mihai, într-o explozie de bucurie, merge direct spre suporterii de lux de pe margine, Gigs și Motanu, care il tot sâcâiau și sărbătorește în stilul lui caracteristic — un fel de dans tribal amestecat cu un „v-am zis eu”.

Echipa Arcașii din Agro, simte că e momentul să pecetluiască meciul.

Ritmul crește, combinațiile curg și Mitică își pune amprenta prin două goluri marcate cu lejerimea cu care îți pui papucii dimineața.

Scor 7–2, iar echipa Pantere fără Noroc, începe să caute aerul ca un submarin în ultimele minute ale oxigenului.

Cu doar 4 minute rămase, Panterele fără Noroc, nu mai au combustibilul necesar revenirii miraculoase.

Meciul alunecă lin spre final, iar arbitrul imaginar fluieră un epilog previzibil.

Rezultat final

Pantere fără Noroc – Arcașii din Agro 2-7 la pauză: 1-4

Marcatori:

Vasea  ⚽, Ion ⚽, pentru (Pantere fără Noroc)

Mitică ⚽ ⚽ ⚽,  Robi ⚽, Tavi auto⚽, Mihai T ⚽ / ⚽ ⚽  sau Popică ⚽ / - pentru (Arcașii din Agro)

iar echipa Arcașii din Agro, câștigă meritat, clar și fără emoții suplimentare.

După ultimul fluier imaginar, când scorul a rămas scrijelit în memorie ca un tatuaj temporar (2–7), trupele s-au retras spre zona sacră a fiecărui meci de la Agro: colțul de hidratare.

Acolo, sticlele s-au deschis cu sunetul acela divin de „psssst”, comparabil doar cu prima briză la mare sau cu telefonul dat vineri seara: „Ieșim?”.

Echipa Arcașii din Agro, câștigătoare, a venit cu pasul elastic al celor care știu că au făcut treabă bună.

Echipa Pantere fără Noroc, deși învinsă, a venit cu un amestec de înțelepciune, autoironie și sete autentică.

Diferențele din teren nu mai contau, pentru că la masă toate paharele sunt egale.

Undeva pe margine, Gigs și Motanu, cei doi filosofi ai tribunelor, priveau mulțumiți cum lumea toarnă lichidul rece în pahare.

Un ochi râdea, altul analiza câte beri ar putea pica în contul lor moral pentru „susținerea necondiționată” acordată echipei mai slabe.

 

S-au spus povești, s-au exagerat faze, s-au adăugat detalii inexistente, iar câțiva jucători au început deja să-și amintească meciul diferit decât s-a întâmplat — semn clar că hidratarea își făcea treaba.

În final, atmosfera a devenit una clasică de Agro After-match:

râsete, mâini bătute, promisiuni de revanșă și un consens universal:

“Data viitoare îi rupem!”

Firește, fără să precizeze cine și pe cine.