„6-0, ca la TENIS”...Ep. 3

 

Vineri, pe o vreme de primăvară în octombrie, cu un soare blând de vreo 21 de grade pe terenul bine cunoscut din spatele bazei Agro, partea dreaptă adică exact cel fără balon, dar cu farmec, s-a disputat întâlnirea dintre Demolatorii de Scoruri și Și Noi Jucăm Uneori, terminată cu un sec și sonor 6-0  în favoarea primilor.

Tenismenii-fotbaliști, s-au prezentat exemplar la teren, toți înainte de ora 15:30, convinși că în sfârșit o să înceapă meciul la timp.

Dar, ca orice tradiție respectabilă, s-a păstrat și de data asta regula de aur: „niciodată la timp”. 

Fluierul de start a venit abia la 15:55, pentru că altfel nu ar mai fi fost autentic.

Tudor și Dan P, au trecut la alegerea jucătorilor, iar Tudor a avut prioritatea de a alege primul.

Echipele au fost următoarele:

Demolatorii de Scoruri - Colonelu, Bebe, Doru B, Răzvan M, Dan P, Găbiță și Tavi.

Și Noi Jucăm Uneori - Gigs, Popică, Bogdan, Mihai T, Tudor, Ion și Vasea.

Prima repriză: început promițător, final dureros (pentru unii)

Echipa Și Noi Jucăm Uneori, a început cu entuziasm, posesie și determinare, dar, după cum bine se știe, fotbalul nu se joacă pe posesie, ci pe tabelă.

Și acolo a lovit primul Tavi, cu o pasă servită ca la restaurant de Găbiță. 1-0.

Nici n-a apucat Gigs să ofteze bine, că tot Tavi, tot dintr-o minge a lui Găbiță, a trimis o lovitură de cap frumoasă în colțul lung, făcând inutilă orice intervenție a lui Popică sau Bogdan.

2-0 și deja se simțea miros de „Demolare Generală”.

De menționat faptul că, Tavi a mai ratat el vreo doua ocazii de a marca din pasele lui Găbiță, de ce oare numai vecinii lui știu.

La rândul lor, cei de la Și Noi Jucăm Uneori, au încercat prin Mihai T să schimbe câte ceva, dar mingea a refuzat politicos să intre în poartă, un mister pe care doar Colonelu îl știe și probabil îl va păstra secret până la următoarea pensie..

În minutul 20 al partidei, un antrenor de la Sport Team a venit cu propunerea clasică: „Jucați vă rog încă 5 minute și mutați-vă în balon”.

Evident, cu cele 5 minute s-au făcut 25, iar scorul pauzei a rămas 2-0 pentru Demolatori.

Repriza a doua: recitalul „Demolatorilor”

Pentru că prima repriză a fost prea scurtă, a doua a ținut 35 de minute, numai bine ca Demolatorii de Scoruri să-și pună în aplicare planul de distrugere organizată.

Găbiță a făcut 3-0, din pasa lui Tavi-dator vândut, iar apoi surprinzător tocmai când era pe val de surfing, Găbiță a cerut o rocadă cu Colonelu, dornic să-i apere și el o minge - două lui Vasea.

Ideea de rocadă s-a dovedit una inspirată, pentru că imediat Colonelu, ieșit din poartă și eliberat de stresul reflexelor, a marcat două goluri consecutive în poarta nefericitului Gigs, care nu mai știa dacă să plonjeze sau să sune la 112.

Tavi și Dan P., au mai ratat câteva ocazii clare (probabil din milă), din pasele lui Colonelu iar scorul a rămas o vreme „doar” 5-0, tabela fiind supărată că nu mai este în trend cu moda.

În ultimele 10 minute, Găbiță, dorind să marcheze și el o dublă, i-a solicitat lui Colonelu să revină în poartă.

Zis și făcut, doar că destinul a vrut altceva: Dan P. a fost cel care a închis tabela la 6-0.

Rezultat final:

Demolatorii de Scoruri - Și Noi Jucăm Uneori 6-0   (2-0)

Marcatori:

pentru  Demolatorii de Scoruri

• Tavi          ⚽⚽
• Colonelu  ⚽⚽
• Găbiță      ⚽
• Dan P       ⚽

Apărare de fier și un portar în zi mare

La „Demolatori”, trio-ul Motanu - Bețe - Bebe, a închis orice drum spre poartă, făcând imposibilă orice tentativă de pătrundere adversă.

La „Și Noi Jucăm Uneori”, se poate spune un singur lucru:

-        dacă nu era Gigs, scorul era 11-0.

A scos mingi imposibile, a stat demn în fața avalanșei și chiar dacă a luat 6, n-a căzut moral, doar ușor în genunchi după al patrulea și al cincilea gol.

Momentul care putea schimba totul

Să nu uităm bara transversala a lui Mihai T din prima repriză, la 0-0.

Dacă mingea intra, poate vorbeam azi de alt rezultat… sau cel puțin de un 6-1 mai onorabil.

Tot din surse sigure aflăm că, la 2-0, Gigs i-a cerut lui Popică să-l înlocuiască în poartă pentru „echilibru moral”, dar Popică a considerat că echilibrul era deja destul de… pierdut.

„Demolatorii de Scoruri” și-au făcut numele de rușine, pentru adversari, nu pentru ei.

„Și Noi Jucăm Uneori” au jucat, da, dar mai mult „uneori”.

A fost un meci cu voie bună, câteva glume în teren, o vreme perfectă și un scor care va fi povestit multă vreme la bere: 6-0, adică o demolare curată, fără praf de scandal.

MVP meciului - Toți componenții echipei Demolatorii de Scoruri, fără echivoc.

La echipa Și Noi Jucăm Uneori,…….ceva pozitiv….. 🤔 🤔 🤔 🤔 🤔, mă mai gândesc și revin.

După fluierul final, acțiunea s-a mutat firesc de pe teren pe pajiștea din apropiere, acolo unde s-au consumat, cu eleganță și tradiție, licorile obișnuite. 

Atmosfera a fost una de sărbătoare, pentru că nu doar scorul a fost mare, ci și motivele de bucurie.

Bebe - să ne trăiești, a oferit câte o bere rece în cinstea zilei sale aniversare de duminică, când va împlini frumoasa și onorabila vârstă de 77 de ani – o vârstă la care alții abia învață să dea cu capul, iar el încă mai șutează și comentează cu precizie de metronom.

Nici Găbiță nu s-a lăsat mai prejos.

În cinstea zilei onomastice de Sfinții Mihail și Gavriil (8 noiembrie), a scos din traistă câteva cutii cu pizza aburindă, ca să completeze hidratarea cu carbohidrați strategici.

Ce-i drept, pizza s-a evaporat cu viteza cu care Tavi a marchat din pasa lui Găbiță, semn că echipa are reflexe excelente și după meci.

Pe măsură ce soarele cobora și poveștile despre „golurile care puteau fi” creșteau în detalii, gașca s-a cam risipit pe la ora 18:30.

Unii au plecat acasă cu satisfacția unui meci reușit, alții cu nostalgia că n-au prins o pasă bună, iar câțiva domni rămași pe pajiște îl așteptau pe Mitică de la doctor, care, curios din fire, voia să afle toate detaliile din meci – cine a marcat, cine a ratat și, mai ales, cine a adus berea.

Se spune că atunci când a auzit scorul de 6-0, Mitică a exclamat: „Bine că n-am venit, că n-aș fi vrut să stric echilibrul!”

Întrucât nu am avut doritori de investiție în scris, am fost nevoit să fac un efort să purced la întocmirea ei cu bune și rele.