Tavi cel frumos și Bogdan cel deștept (sau poate invers)

N-aș vrea să ajung să cred în teoria conspirației, precum amicul Mitică, dar în ultima vreme prea multe lucruri se leagă pe invers ca să nu intru la bănuieli.  Să mă explic.
Fotbalul de ziuacincea, mai mult sau mai puțin o șezătoare (dez)organizată de urmărire a mingii în scopuri de multe ori necunoscute își are actorii săi. Toți ne mișcăm în matricea propriei putirințe, mai mult sau mult mai puțin îndemânatici, loc pentru surprize nu prea este, fiecare știind despre sine și despre ceilalți la ce să se aștepte. Există însă și excepții, și culmea că toate-s triste pentru subsemnatul.
Tavi, o bomboană de băiat, n-ar supăra pe nimeni, mai ales când joacă vârf; și totuși amintirile mele cele mai triste se leagă de un 0-12 cu el pe post de capocanonier, NOUĂ bucăți la purtător, porția sa pe un an jumate, toate deșertate într-un meci. De atunci omul pare să se mai fi cumințit, nici mușterii nu mai sunt aceiași, dar asta nu-l împiedică să dea vineri un gol de pe linia de corner, când din 10 inși 9 ar fi pasat iar ultimul, adică el, ar fi trimis obiectul muncii-n plopi, pe calea ferată.
Bogdănel, alt bombonel, te uiți la el cum mângâie mingiuca, atent ca nu cumva s-o doară când suav el o atinge. Acu vreo două săptămâni, când ardea pe noi cămașa, are balonul la picior, singur-singurel, la juma de metru de poartă, central cu patru camere și vedere la stradă și dă pe lângă, că cică Luci-i mare și l-a speriat. Vineri, dintr-un unghi de șaptișpe ori mai greu, se uită la Paulică, vede că-i mai mic decât Lucică și-i plasează o bucată lângă bară, la colțul lung, de ne frecăm la ochi.
Paulică, altă bombonică (mare domn, nu poți să-i reproșezi ceva, dacă s-a oferit să stea în poartă) acu vreo două luni l-a făcut pe Nelu să plângă de ciudă, apărând cu fața, cu spatele, cu lateralul, orice, oricui, oricând, de ne-am minunat cu toții. Vineri, nu pot să zici decât c-a fost băiat bun, mai bun cu adversarii decât cu ai lui.
Tudorică, fără de frică, am jucat cu el în echipă, bont, James Bont, nema travaliu, nema dorință, somn la mal. S-a întâmplat să-l am și adversar, vă las să ghiciți cine a dat gol(urile) victoriei. Iar lista ar putea continua.

Așa că mare noroc să o dăm la pace (vorba vine) cu un 5-5 muncit, după ce campionii au condus în cele mai repetate rânduri.
F.C. Campionii: Paulică, Răzvan, Stelică, Cristi, Dostoievski, Mitică,  Gabi3, Găbiță
A. S. Speranța: Nelu, Bebe, Gaby, Bețișor, Bogdan, Andrei, Ely, Tavi

Vom reveni, poate, de la fața locului.