Șase-șase, zar de fugă

Ieri, ora 10:30

Sculat de cu dimineață, Căpitanu Mitică îi mai rezolvă încă o dată pe băieți: balonul îi așteaptă la ora 3, totul e să se mobilizeze lumea și să-i dăm drumul la timp.E unul din motivele care te fac să nu te poți supăra pe el și să-i poți ierta cel puțin două ratări pe meci. Dacă îi ești adversar, chiar mai multe.

Ieri, ora 15:28

După cum era de așteptat, la ora 15 trecute fix suntem prezenți mulți, aproape destui, dar nicidecum toți. Ca de atâtea alte ori însă, se aplică regula sfertului academic, chiar în variantă extinsă. Alegeri Găbiță cu Ely, primul ghicește  piatra, aproape că mă îngrozesc când văd echipele.
Ei (noi): Luci, Virgil, Gaby, Paul, Răzvan Police, Mitică, Găbiță
Noi (vechi): Nelu, Răzvan, Bogdan, Tudor, Tavi, Marean, Ely.
Pornește jucăria, în ideea de a ne opri atunci când vin copiii la teren. E bine că nu ne plouă, e rău că-i cald și umed, e printre puținele dăți când mă bucur că joc în spate și nu trebuie să alerg. Începutul seamănă la indigo cu cel de acum câteva săptămâni, din același loc, tot împotriva lui Găbiță&co. Avem 1-0, ratăm câteva ocazii iar scorul se întoarce la 1-3. Adversarii ne joacă pe contraatac, sunt mai combinativi și ne menținem cu greu în meci. Și totuși, Ely înfundă două bucăți, Tavi are și el o tresărire de geniu și, cum-necum, întoarcem la 5-3. Moment psihologic nevalorificat, pentru că Mitică, aflat nu chiar în cea mai bună zi, dă un telefon de la distanță și-l păcălește pe bravul Nelu. Imediat se face 5-5, luăm din nou conducerea, dar nu pentru mult timp, căci se face de 6-6.

Ieri, ora 16:30

Ca de atâtea alte ori, la egal și aproape de limita de timp, propun și votez să o dăm la pace. La fel ca de fiecare dată, unii sunt de acord cu ideea, alții așa și așa, unii ar mai fi vrut să joace. Și totuși, egalul, mai ales unul după un meci echilibrat, este și va fi cea mai corectă variantă și o perfectă tranziție spre etapa cea mai importantă a zilei. Așa se face că nucleul dur se regăsește la o șuetă. Iarbă verde, ploaie udă, bere rece, noroc mare cu niște corturi, noroc și mai mare cu Mihăiță Hănescu, mereu amator de-o parolă cu băieții și galanton din fire, plăcerea lui, un rând (ba chiar două...) din partea casei fiind bine primită. Și tot ca de obicei, maestru de ceremonii și responsabil cu aprovizionarea, Mitică, chiar dacă un pic tristuț și nedumerit asupra mijlocului de transport către casă: în dreapta, lângă șofer, în portbagaj sau cu tramvaiul. Sper să se fi găsit totuși un suflet milostiv care să-l extragă din dilemă.

Ieri, ora 21:01

Lume vine, lume pleacă, mai ales la ore într-atât de înaintate și după o muncă atât de grea. De salutat prezența lui Stelică, venit la o șuetă, chiar dacă în continuare se ferește să joace, o umbră de regret vis-a-vis de golgeterul Vasilică Trombon, mai ales că-mi propusesem să-l cinstesc și n-am avut pe cine. Nu-i nimic, vinerea viitoare e rândul lui.