Nevăzut, necunoscut, Tavi...

articol sponsorizat

Se întâmplă rar ca problema cea mare în scrierea unui articol să fie taman titlul acestuia, mai ales atunci când ar trebui să lauzi, dar nu prea mult. Inițial mă gândisem la "După-amiezele unui băiat cu minte", potrivit (și) pentru personajul în cauză, dar oarecum discrimatoriu față de ceilalți.  "Opera de două beri" ar fi putut părea  ușor trivial, "Opera de trei parale" este deja dată, așa că ne-am oprit în registrul enigmistic, cu sau fără legătură și cu prestația eroului principal în teren. Dar să pornim cu începutul.
Operațiunea "Adunarea", nu cea cu aritmetica, CAre îl cam biruie pe bravul Căpitan, ci cu venirea mai devreme la teren a personalului activ a fost mai mult decât o semi-reușită, dat fiind că la 15.30, oră la care de obicei prezența nu atinge nici măcar cvorumul, alegerile erau făcute și meciul pe cale să înceapă. Vicleanul copil de trupă (notă: părerea editurii) a reușit și nu prea să-l îmbrobodească pe junele Ely, distribuțiile fiind:
Leii în toamnă: Virgil, Gaby, Marean, Mitică, Andrei, Găbiță, Vasilică Ciupomoting
Lupii tineri: Nelu, Luci, Răzvan, Bebe, Tavi, Hercule, Bogdan, Ely
După cum lesne se observă, plusuri și minusuri peste tot. Leii îl au pe Găbiță,  sunt mai combinativi, au un vârf bont de meserie și doi fundași centrali deciși și buni în dueluri directe. Lupii au portarul naționalei Under..., doi fundași laterali cu greutate, doi mijlocași fanteziști, plus Ely, care iese din tipare.
Leii debutează în trompă, Andrei trage (totuși moale) în bară, Nelu e ghinionist și-și marchează autogol, Găbiță zburdă pe dreapta, trage la colțul lung, exact în zona în care Ciupo sprijinea bara, autogolgeterul dă se ferească, n-apucă și mingea atinsă de el cu genunchiul se duce în gol. Lupii echilibrează meciul, au ocazii mai multe, dându-i ocazia lui Virgil să se remarce și scorul se stabilizează la 5-3 pentru Lei, moment în care la teren apare Tudorică. Lumea avea diferite păreri (se discutase în prealabil despre transferul lui Luci la Lei, FUNCȚIE DE SCOR (sper că vrea să-și amintească Căpitanul), Tudorică e însă persuasiv și intră în joc, inițial la Lei, apoi în rocadă cu Luci, la campioni.
Evident, terenul începe să se încline, Lupii sunt în suferință și ajung la un handicap de patru goluri. Când se face rocada, încep să apară ceva speranțe, dar palide, mai ales că Hercule se supără pe Ely și nu dorește să mai joace, în ciuda rugăminților coechipierilor și a câtorva adversari. Oricum, meciul părea compromis, iar Leii au câteva ratări în cascadă absolut antologice, în care mingea pur și simplu nu vrea să intre, dar acum intervine și hazardul. Ely înghesuie două goluri, primim unul înapoi, se ajunge la minus2, când are loc momentul crucial: Tavi, pe postul lui din tinerețe de rătăcitor, primește o pasă pe linia de aut, preia așa doar cum el știe, fentează un adversar așa doar cum el poate și marchează cu sete, dintr-un unghi mai mult decât imposibil și sfidând orice regulă a geometriei și a fotbalului, printre bară și bietul Virgil, ieșit câțiva centimetri pe centrare. Câteva minute mai încolo Ely strecoară și el o bobiță, iar cum timpul era pe sfârșite, combatanții obosiți și ÎNTOTDEAUNA egalul supără mult mai puțin decât o înfrângere, un băiat ia inițiativa să oprim ostilitățile. Scorul? Undeva prin zona lui 10-10, mai important este că, la fel ca de fiecare dată, nucleul dur (minus Gaby, de ce oare?) a sărbătorit la iarbă verde și bere rece. Cu atât mai mult ieri, cu cât marele Ciupo, sărbătorindu-și al 62-lea ghiocel adunat în buchetul vieții, a onorat masa. Să fie primit, la mai multe, Maistre!

PS: Tavi, decât două și calde, preferăm trei și reci.