Telegrafic, teleferic, telegondolă...

Ziua de vineri a fost o ilustrare elocventă a situației-limită în care se află fenomenul de ziua a cincea. Cu Găbiță plecat în patria lui Pinalti ( o excursie cam fără de rost, dat fiind că șanse de calificare nu prea sunt, iar vinul și domnișoarele locului, celelalte două atracții, nu par să-l atragă) și Paulică absent motivat, s-a dovedit că fiecare om contează, cel puțin la inventar.
Așa că ne-am bucurat cu toții că am reușit să numărăm până la zece, moment în care s-a purces la alegeri, Mitică cu Eli. Nu știm care a ales primul și cum, cert este comentariul lui Robert după ce și-a văzut coechipierii (Mitică, Bebe, Virgil și cu Stelică): "Mitică, ce-ai făcut, i-ai ales pe ultimii patru rămași? " Părerea lui, care n-a repetat meciul excelent din urmă cu o săptămână, aceasta poate și din cauză  că a dat prea multe goluri la vinclu pe timpul încălzirii, dar nici noi n-am debordat de bucurie. Oarecum  normal, când ne-am trezit în echipă cu frații Leșin, Văsălie și Marin, plus Ciuli accidentat la degețel și scăpat cumva pe el (n.a.: adică fugit de acasă și dat sub urmărire) și Eli plângându-se de dureri de spate.
Miticii au fost cei care au deschis scorul, chiar prin Căpitan, după care jocul a mers mai mult în favoarea celorlați, aflați mereu la trei-patru goluri diferență, în ciuda totalei lipse de disciplină tehnico-tactică a fraților, care-și regăsesc mai ușor locul într-o echipă de desene animate. Scorul final, un 14-9, este absolut meritat, iar golurile ar fi fost mult mai multe dacă s-ar fi numărat și barele. Trei (și toate trei din afara careului, două fiind transversale!) sunt pe conștiința noastră, la fel cu un fault mai accentuat la Mitică (șă știe cine e jupânul) și o pereche superbă de șorțulețe în garderoba lui Stelică. Stocul nu este încă epuizat, așa că sperăm să-i servim pe doritori și săptămâna viitoare.

DOUA(CRONICI) INTR'UNA!

                    EROUL MECIULUI-CRISTI(gazolina)
          Din cauza aglomeratiei de pe terenurile din Agronomie am fost indrumati spre Tineretului,unde,se pare,ca sunt aceiasi administratori.Acolo n-am mai jucat de ani buni;din vechiul teren de handbal s-au amenajat doua terenuri superbe,renuntandu-se la tribune si orientate invers, cu suprafata sintetica mai reusita decat in Agronomie.
          Elly si Gabita sunt cei doi "alegatori"de echipe; in urma operatiunii au rezultat:
          Echipa Elly: Lucica,Razvan, Vasea, Mitica,Robert,Cristi si Elly.
          Echipa Gabita:Popica, Virgil, Stelica, Paul, Bebe, Lucica-Messi si Gabita.
          A,era sa uit ca am avut arbitru pe "nerefacutul" CATALIN care a fost promt si impartial,pe cat posibil.
          Pe scurt, meciul a fost foarte disputat cu rasturnari de scor,conducand prin alternanta fiecare echipa;a inceput mai bine echipa G. care a deschis scorul prin Gabita,chiar majorandu-l,a revenit echipa E. prin Cristi si Robert; s-a ajuns la un moment dat la 4-4,dupa care Lucica a primit doua "boabe" de la "maestrul" Popica,insa prima echipa si-a revenit miraculos si bate in final cu 8-6. Nu sunt sigur ca asa s-au petrecut ostilitatle,dar e p-aproape.
          Daca nu gresesc pe undeva, golurile au fost inscrise de Gabita,Lucica-Messi si Popica,fiecare cate doua,respectiv, Razvan(1g.),Mitica(1g.),Robert(2g.),Elly(2g.) si Cristi(2g.)
          Tinand seama de faptul ca Cristi,pe langa cele doua goluri a mai dat si patru pase de gol si mai ales ca a marcat cel mai frumos si spectaculos gol al meciului dintr'o pasa precisa cu capu , primita de la Vasea, printr'un superb voleu care s-a dus fulgerator sub bara,deci pentru toate astea merita sa fie declarat omul meciului.
               CLISEE VERBALE(in acest caz sunt scrise)
          Avand in vedere ca meciul a fost unul de lupta si scorul destul de strans,incerc sa apelez la niste clisee des folosite in cronicile "de specialitate".
          M-am mobilizat exemplar ca sa duc la bun sfarsit aceasta cronica.Si asta fiindca pentru mine fiecare cronica este o adevarata finala.E adevarat,am avantajul ca aici,in Agronomie,suntem un grup unit. Ce mai, o adevarata familie.Cat despre motivul pentru care m-am apucat sa scriu cronici,el e simplu: dintodeauna mi-au placut provacarile.Munca propriu-zisa a fost agreabila,desi nu se poate spune ca am indeplinit o simpla formalitate.Dupa cum, probabil, ati observat,n-am inceput prin clasica perioada de tatonare si nici n-am sarit peste faza de constructie.In momentele mai grele, mi-am spus ca,in fond, concurenta are tot doua maini  si un creier.
          Sper ca cititorii acestui blog sa murmure la final:"Iata un nume de care cu siguranta vom mai auzi."
          Nu cred ca aceste cateva cronici sunt cele mai bine scrise vreodata, desi cineva apropiat m-a incurajat in permanenta,indemnandu-ma sa nu pierd nici o ocazie de-a scrie-daca nu din alt motiv, macar fiindca ocaziile se razbuna. Totusi, nutresc nadejdea ca  e o cronica pe care o veti citi  cu sufletul la gura. Si poate ca nici n-as fi adaugat aceste randuri, dar mi-am spus ca ultima impresie conteaza.
          In disputele noastre din fiecare vineri trebuie sa tinem seama de niste adevaruri simple:

                 .balonul este rotund;
                  .nu conteaza cine inscrie, important e sa castigam;
                  .jocul greseala asteapta;
                 .fotbalul se joaca pe goluri;
                 .cea mai buna aparare e atacul;
                 .adversarii au si ei tot doua picioare;
                 .trebuie sa ne mobilizam exemplar;
                 .portarul poate sa fie,pe rand, inger si demon s.a.m.d.
          Situatia e limpede. Daca voi avea multe comentarii la cronica,imi voi lua colegii si vom incinge hora bucuriei in incinta Complexului din Agronomie. Daca nu, voi sorbi din cupa amara a infrangerii. Inseamna ca n-am fost dorit la masa bogatilor.Dar nu voi demobiliza.Aflati,daca n-ati dedus deja,ca nu mi-am spus ultimul cuvant. Am invatat multe lucruri, dintre care doua mi se par decisive:speranta moare ultima, iar viata merge inainte.

4-1,4-2 S-A PIERDUT SI MECIUL DOI !

         
          Prognoza meteo a zilei de vineri era nefavorabila pentru o partida de fotbal si totusi am purces la drum cu norii amenintatori deasupra capului,de fapt a masinii; de ce mi-a fost frica n-am scapat pentru ca intre Piata Victoriei si Arcul de Triumf a plouat foarte tare.Am ajuns la stadion si ma suna Motanu spunandu-mi ca pe la Piata 1Mai ploua de rupe.Pe la H 3.15 deasupra terenului din Agronomie plana un nor mare si negru; oare ce urmeaza?!? Apar cei doi frati,le dau mingea si ma-ntreaba cati suntem;le spun ca m-a sunat Razvan si mi-a zis ca ei sunt vreo sapte;ei,ca suntem prea putini;eu le spun ca 7 si cu ei doi plus eu, suntem deja zece si putem sa-i dam drumul la un 5 la 5.In sfarsit ne adunam mai multi  de zece si se aleg cele doua echipe.
            Prima echipa:Bebe,Razvan,Stelica,Mitica, Claudiu,baiatu-longilin si baiatu care seamana cu fiu-meu.
            A doua echipa:Lucica,Popica,Paul,Vasea,Ely si Gabita, urmand sa vina si Robert,dar...
            Robert nu apare si pana s-ajunga el,scorul s-a facut 4-1 in favoarea primei echipe,jucandu-se 7 la 6.
            Cei trei tineri au dus repede scorul la 3-0 profitand si de prestatia slaba a portarilor,s-a facut 3-1 dupa care a urmat o ratare monumentala:Gabita ajunge prin dribling aproape de tusa pe partea dreapta de unde centreaza pe jos la o juma de metru in fata portii si Ely rateaza incredibil-s-a scuzat ca l-ar fi lovit mingea in tibie.Bebe a facut minuni in poarta,scotand cateva suturi grele marca Gabita si Ely, urmand firesc un nou gol de 4 la 1.
            D.p.d.v. meteo am scapat ca prin minune de potop,stropindu-ne cateva picaturi, aparand si soarele mai tarziu.
            In sfarsit, apare si Robert si incepem un al doilea meci de la 0 la 0; de data aceasta, a doua echipa marcheaza de doua ori la rand,golul de 2-0 fiind opera batranului VASEA. Se joaca tare,cu ambitie; la un aut pasez scurt lui Ely si acesta suteaza puternic spre poarta ,mingea lovindu-l pe Mitica si gata scandalul:Ely c-atras la poarta, Mitica ca a sutat intentionat in el ca sa-l loveasca,intervin si Motanu,apoi si Bebe care era cat p-aci sa se bata cu Ely excesiv de nervos pentru varsta lui si prea obraznic.Pana la urma lucrurile reintra in normal,se mai marcheaza si goluri,dar demn de semnalat este a doua mare ratare a zilei in oglinda cu prima: Ely este pasatorul si Gabita ratangiul.
            Dupa ce s-a remarcat in camp, baiatul care seamana cu fiu-meu si are 23 de ani(l-am intrebat) a aparat cu brio poarta echipei sale.Si ca sa puna capac la evolutia stearsa,Ely a "reusit" sa rateze si o palitura de osanda; inante de executie m-am gandit la o posibila ratare,dar nu la o revenire a balonului din bara si  tocmai aceasta m-a suprins,fiindu-mi ciuda ca n-am fost suficient de atent sa reiau mingea in plasa.
            Asa ca scorul se facu 4-2 si imediat aparura copiii pe teren si fiind deja ora 16.45,conform noii intelegeri intre Gabita si administratorul bazei, disputa fotbalistica s-a intrerupt brusc si dintr'o data.
            La plecare,fiind in parcare,au trecut pe langa mine,din nou, "fratii Petraus" si Ely mi-a spus ca nu mai vine la fotbal cu noi.
            Cateva concluzii: diferenta au facut-o,in primul rand, portarii; prezenta celor trei tineri intr'o echipa s-a facut simtita; Claudiu a fost foarte calm,a jucat inteligent pentru echipa,spre deosebire de fratello Ely mai mereu nervos si dezordonat in joc s.a.m.d. 
           
             

La mâna copiilor

Cum fiecare are propriile sale priorități, iar de multe ori acestea se contrazic cu prezența săptămânală la "fotbaluldeziuacincea ", se pare că vom trăi vremuri (cine le va apuca, pentru că lumea este în mișcare...) în care dilema "se joacă sau nu se joacă " se va rezolva fix la fața locului. Fie cu ochii-n soare, poate vreunul dintre mușterii se arată neanunțat după patru absențe motivate și alte vreo trei din pricină de conjuncturi de astre, fie se mai găsesc niscaiva juvenili (elevi sau, în cel mai bun  caz, studenți, dar deja se pare că la vârsta lor altele sunt preocupările extra-școlare) ca să se pornească măcar de un cinci la cinci.
Acesta a fost să fie cazul și vineri, când am cules la fața locului patru liceeni, doi dintre ei părăsindu-ne după câteva minute, pentru a fi mai apoi înlocuiți cu verișorul lui Cristi-gaze, aflat pe margine și cu vechiul nostru prieten, Dan-Cocoru, ocazie cu care salutăm revenirea unui mohican și îi apreciem stilul de joc, rămas nealterat de timp. Aici Luci s-ar putea să aibă o altă părere, pentru că s-a procopsit cu ditamai perechea de șorțuri, dar umila noastră părere este că vina îi aparține în întregime, Somnorilă părăsind adăpostul călduț al porții pentru  a se întâlni cu mingea în terenul advers. Ceea ce evident, nu s-a întâmplat...
Echipele s-au modificat, funcție de pasiuni, preferințe, antipatii și necesități, dar în marea majoritate a timpului ne amintim următoarele distribuții:
Echipa Găbiță: Luci, Motanu, Mitică, Bebe, Petru (un puști bunicel), Găbiță
Echipa Leșinatu: Cristi, Eli, LeșinMarin, ClaudiuN, un puști, văru lui Cristi, Cocoru
Scorul final nu poate fi ținut minte, atât din motive de permutări, cât și de număr mare de reușite. Găbiță le are probabil pe cele mai multe, marcate în prima jumătate (cât timp a jucat serios), Cristi cu câteva reușite de excepție, Bebilă cu o pasă măiastră pentru golul lui Petru cu capul, Motanu cu un gol din voleu spectaculos cu stângul, iar Opăritu cu faza meciului. Dacă cumva nu i-au tăiat netul și săptămâna asta, poate are ocazia să v-o povestească de unul singur.

Noaptea lui Popică

După ziua lui Virgil, trebuia să vină şi noaptea, adjudecată glorios de eroul nostru. Dar să nu anticipăm. Stelică a venit cu cei doi chiriaşi ai săi, doi studenţi din Focşani (Răzvan şi Cosmin), aşa că s-a putut juca 6 la 6. Problema a apărut la alcătuirea echipelor, neştiind ce hram poartă, cei doi au fost aleşi la ghici. La început, se pare că n-am nimerit-o...

Primul Meci

Echipa A: Răzvan, Motanu, Stelică, Cosmin, Găbiţă, Popică
Echipa B: Luci, Bebe, Paul, Mitică, Ely, Cristi

După câte se vede, Mitică n-a riscat cu studenţii şi a ales marfa pe care o cunoştea. Nu sunt prea multe de spus despre această primă partidă, în care Echipa A a zburdat vreme de juma' de oră şi a bătut cu multe goluri la 1. Cheia a fost portarul: junele Răzvan s-a dovedit a fi unul peste tot ce a văzut Agronomia până acum, inclusiv Cătălin. A scos toate tipurile de faze, şuturi tari sau plasate, plonjoane la rădăcina barelor, plonjoane la blocaj în faze de unu contra unu. I-a exasperat pe adversari, Ely ajungând să-i spună că e prea bun, n-ar trebui să joace cu noi! :)) Pe atac, eu am fost în zi de dribling, aşa că nu prea s-au dat goluri din şut (doar un penalty la un henţ al lui Paul), ci din acţiuni finalizate cu poarta goală. Cum diferenţa de scor creştea, a urmat...

Al doilea meci

Echipele au suferit o singură modificare. L-am trecut pe Mitică la noi, scăpându-l de gura bogată a coechipierilor, care îl scoteau ţap ispăşitor şi când nu era, şi l-am cedat pe tânărul Cosmin, care nu excelase la combinaţii, în ciuda calităţilor arătate. Faţa jocului nu s-a schimbat prea mult, mi-a reuşit a doua fază în care am driblat toată echipa adversă, aşa că ne-am asigurat destul de repede câteva goluri diferenţă. Dar, cum Echipa B avea doi tineri în câmp, cu timpul câştigă mijlocul terenului şi se prezintă mai des în faţa porţii, inclusiv câte doi, reuşind să înscrie şi să ţină aproape. Cristi are disputa lui cu Mitică, îl calcă şi înscrie, golul se validează, deşi Mitică ceruse fault, însă la altă fază mai puţin clară i se anulează un gol pentru că Motanu ceruse fault în locul lui Mitică. Pe acest fond, îşi intră în rol Popică... Mai întâi începe să rateze pe bandă rulantă mingile oferite în faţa porţii, rezultatul fiind că batem pasul pe loc, neputându-ne desprinde. La reproşul Motanului că îşi bate joc de echipă, ia decizia care se va dovedi fatală: intră în poartă! La început, cu Răzvan-studentul în câmp, reuşim să echilibrăm jocul la mijloc, dar atât. Totuşi aveam o marjă de două goluri avans, iar timp nu mai era prea mult. Însă Popică nu terminase operaţiunea "meciul-cadou". Bebe, proaspăt pensionar (două rânduri de bere, să fie primite!) a dat o pasă pe un culoar pe care nu s-a insinuat nimeni, aşa că mingea se rostogolea cuminte către portar. Acesta se apleacă s-o culeagă ca pe o floricică, o scapă printre mâini, dar şi printre picioare, că efortul de a pune un genunchi în pământ era prea mare pentru adevăratul pensionar! Dar numărul de magie al lui Popică nu se terminase, uite mingea la el, uite-o acum la Cristi, în careu. Ghiciţi unde e apoi: da, în plasă! Avem o ultimă zvâcnire cu care puteam câştiga partida, fac o cursă pe dreapta şi întorc mingea în centru, Răzvan alunecă în mijlocul careului şi ratează şutul, dar mingea ajunge la Mitică, un metru mai încolo, şut pe lângă... Pe fondul căderii totale, luăm şi golul înfrângerii, Răzvan reintră în poartă (prea târziu!) şi riscăm totul pe atac. Rezultatul se joacă la ultima fază, obţin un fault la marginea careului, central (obţin e un fel de a spune, pentru că faza iniţială era mai periculoasă). Zid din 3 adversari, simulez şutul şi încerc să-i trimit lui Popică în stânga, dar cineva din zid se prinde şi Ely pleacă singur spre poartă şi pune punct.