All'ultimo respiro (by Găbiță)

Nu mai țin minte când s-a întâmplat ultima oară, dar meciul de vinerea trecută s-a decis la ultima fază. De aici și titlul de inspirație/respirație italiană.

 

A fost o partidă cam ”în dungă”, întrucât ba se juca în balon, care ba se umfla, ba se dezumfla, ba afară. Apoi, și longitudinal, și transversal pe o optime de teren mare. Iar când spun teren mare, mă refer la cel de afară, deszăpezit, din care am ocupat cam juma de sfert, adică o optime.Apoi s-a jucat ba cu un om în plus, ba cu unul în minus! 😀

 

Am fost 11 combatanți, asta pentru că eu l-am chemat pe Dan Pizzaru de acasă, care-mi spusese că vine doar dacă se joacă în balon. Am mers pe mâna unuia din patroni, care a indicat balonul din spate, care cică se umfla, dar până la urmă nu s-a umflat, s-a jucat afară, miuță, și a fost bine.

 

Echipele (Gabi3 cu Mihai Tenismanu):

 

E1: Gabi3, Popică, Țolea, Mitică, Găbiță (3g)
E2: Bebe, Tavi, DanPizzaru, MihaiT (1g), AdiColonelu (1g), Doctoru

 

Prima repriză a fost foarte alertă, risipa de energie a E1 dând iluzia de dominare, deși mai degrabă a fost echilibru. De fapt, ocaziile au fost mai multe și mai clare pentru E2, așa că nimeni nu s-a mirat când Adi a lovit primul. Dar cred că s-a mirat toată lumea de cum E1 a reușit să întoarcă scorul pănă la pauză! 😎

 

La pauză a avut loc controversa cu omul în plus/minus, Bebe refuzând să treacă la cealaltă echipă. Prefer să nu insist aici. Dacă trecea alt jucător, echipele s-ar fi dezechilibrat prea mult, așa că s-a continuat în aceleași formule.

 

E2 s-a instalat ca la handbal în terenul advers și timp de o jumătate de repriză a avut diverse ocazii, Gabi3 scoțând de vreo 5 ori singur cu câte un adversar, în alte vreo două rânduri salvându-ne bara. Dar trebuia să vină și momentul cu ghinion, mingea inițial respinsă ricoșând la Tenismanu, care a vârât-o, nu fără emoții.

 

În momentul ăla Gabi3 a luat o decizie riscantă, dar care s-a dovedit câștigătoare: a ieșit în câmp, cu Popică în poartă! Aveam așteptări rele cât se poate de justificate de la Popică, dar realitatea e că a reușit să nu greșească. Nu s-a aruncat pe jos ca Gabi3, dar s-a plasat corect, reușind să apere câteva șuturi periculoase la scurt. În schimb, de unde nu mai ajungea la poartă, E1 începe să aibă ocazii, ba chiar Mitică are două într-un minut, la prima scotând foarte bine Bebe.

 

Ei bine, meciul curgea spre un egal aproape nesperat pentru echipa aflată în inferioritate, când o minge s-a dus după un morman de zăpadă, într-un loc greu accesibil. L-am citat atunci în lipsă pe Motanu, aia cu ”să terminăm prieteni”, dar mai era 1 minut și l-am jucat regulamentar. E1 a făcut rost de un corner, Țolea a bătut pe jos, reluare cu latul și asta fost!

 

Căpitanu a antamat un vestiar, unde s-a dezbătut meciul în... era să zic liniște! 😇