AL UNȘPELEA VAL

 

Mă mai laud și io, din când în când, nu-i vorbă, da trebuie să mă înțelegeți și pe mine cât e de greu. Iar poza de mai sus nu face decât să vă ajute. Știu că arată ca mama, tata și copilul într-o familie modernă, dar de fapt  băeții de pe extreme sunt doar doi dintre balaurii cu care mă lupt săptămână de săptămână.

Bine, Mese este ușor retras, ne mai vizitează doar când zice el că e sărbătoare, da Mihăiță e mai prezent decât oricând. Și nu așa, de formă, ci cu gânduri mari, de victorie. D-aia mi-am și zis să-l ajut și să-l trec și pe el la protejați, alături de Adi, Vasilică, Veterinaru (săracu Pierre Richard, e cel mai ghinionist posibil, toate i se întâmplă numai lui) și încă alți câțiva.

Partea rea e că nu pot să-i ajut pe toți simultan, așa că fiecare își așteaptă cuminte rândul. Iată ce-a fost vineri:

Avântul Cotnari(2): Găbiță, Ciprian, Răzvan M, Marinuș, Mihai, Mitică, Valisică

Mecanizatorul Jidvei(1): Nelu, Bebe, Tavi, Adi, Dan Pizzaru, Tudorică, Veterinaru

Alegerile au părut echitabile, de aceea au și durat destul de mult. Mecanizatorul pare echipa mai tehnică, aduce mai mulți oameni la combinație și are ocaziile mai mari. Dincoace, io am prins un meci slăbuț, a trecut Vete de mine fluierând de vreo câteva ori, Marinuș și cu Ciprian nu au excelat nici ei. Speram să ne scoată cuplul cel vestit Tanța și Costel, (Tanța e M. că tot se vaită ca cucoanele, Costel e vârfu nostru de atac) da amândoi au prea mult noroc în amor ca să le mai rămână și pentru fotbal. Bașca Costeluș, când joacă contra subsemnatului, dă gol din orice poziție, cu stângu, dreptu, capu, fundu, șoldu. (n numai cu p... n-a dat, da nu se știe dacă-și amintește s-o ia de fiecare dată cu el) iar când suntem coechipieri joacă parcă în reluare. D-aia și îl mai descânt uneori, mai mult din perplexitate decât din răutate.

Așa că inevitabilul s-a produs, mecanizatorul deschide scorul în urma unei combinații, șut frumos, plasat Adi cu stângul (?!?) mingea atinge bara și intră cuminte, Găbiță, care ne salvase deja de câteva ori, neavând ce face. Repriza a doua Avântul încearcă să preseze, adversarii trag subtil (zic ei...) de timp, până când Pizzaru face o întindere ce-l scoate din joc. Costel al meu, supărat fleașcă, vrea și el să se retragă, da e întors de coechipieri și, cu om în plus, Avântul egalează.

Moment în care, băiat finuț și rareori lacom, mai ales că nu meritam, personal, mai mult de un egal, decid să las echipele la paritate. Nu trece mult și Mihăiță mai dă un gol, Adi se resimte și el de la efort și ne îndreptăm spre pajiște, pentru unii dintre noi evenimentul central al zilei de vineri. Mai mulți băeți dau câte un rând, se stă la povești, până când ploaia (programată la orele 18.00, apărută după 19.15) ne trimte pe fiecare care încotro.

Poză de colecție cu trei dintre cei mai reprezentativi membri ai fenomenului! Amorul mai mare pare să fi fost totuși între Mese și Mihăiță, ultimul făcându-i cadou rapidistului ghetele cu care taman marcase două goluri.

PS: Marinuș pare că pleacă, da nu scăpăm noi așa ușor de el. Frumos, oricum, gestul lui Cristi Astrahan, prezent și el la teren.