SUFERINȚELE TÂNĂRULUI MIHĂIȚĂ

 Joi seară, undeva după ora 11. Feyenoord face 3-1 cu FCSB și inima-i tresaltă de bucurie eroului nostru. În ultima vreme totu-i merge de minune. Doamna ține la el și-i gătește cele mai alese mâncăruri, Dinamo, echipa lui dragă, trage la campionat (asta spunem așa, de încurajare...) la fotbaludevineri este rege neîncoronat. Iar astăzi chiar a fost o zi minunată. La teren a venit un nou elev, cu o mămică roșcată cu ochi verzi, care i-a zâmbit tot timpul, în tramvai două liceene nu-și mai luau ochii de la el, dar timid cum îl știm nu s-a dus spre ele să le întrebe măcar cât este ceasul. Azi a făcut și treabă, a fost la piață, a umplut sifoanele, a șters praful, bine c-a făcut-o, că a găsit el primul cele două sticle (din păcate goale...) de vin de care se ocupase cu o seară înainte. S-a uitat cu doamna la un film cu pupături, după care doamna s-a dus la culcare și a rămas pe post de home alone, ediția patruzeci și patra. Moment taman bun să acceseze netul și să pornească la vânătoare de fecesebiști, alături de bunul său amic ciudățenia naturii, căci nimani n-a mai văzut gabor să țină cu Rapidul.

Și totuși, lipsește ceva. Ceva lichid. De când nu a fost cuminte berea și vinul sunt ținute sub cheie iar cheia stă la doamna la gât, deci nici vorbă să se lipească de ceva. Țuica de la nașu Pandele a lichidat-o de mult și în sticlă e numai apă, coniacu s-a dus și el, sticla e resigilată la meserie da înăuntru e doar ceai colorat. De n-ar face-o doamna cadou! Și totuși, există o soluție: juma de kil de vișinată, păstrată în dulap, pentru însiropat prăjituri. Bună și asta...

Vineri seara, cam pe la aceeași oră. Azi a fost o zi groaznică. FCSB-ul a întors scoru și toți suporterii (bine, în special unu...) l-au luat la mișto. Pe drum, fetele din tramvai doar păreau că se uită la el, când colo se fandoseau pe lângă doi tinerei. Mama roșcată n-a mai apărut, în locul ei a venit tatăl copilului, un antipatic la 120 de kile, cu burtă și mustață. La fotbal a mâncat bătaie și Mitică a început să-l conteste, Bogdan la fel, chiar s-a urcat pe masă să-i țină o cuvântare. Mai rău de atât, ăl de-l bătu e Motanu ăla negru, mare și rău.Telefonu nu-i mai marge, cheile nu știe unde le-a pus, așa că sună la ușă. Doamna îi deschide, dar cu sticla de vișinată goală, (fir-ar să fie, a uitat s-oo pitească!!!) într-o mână și cu făcălețu în cealaltă, cale de ieșire nu există.

Și totuși a scăpat ușor: trei zile somn de voie pe canapea, o săptămână interzis la licori (se va face verificare zilnică cu etilotestu) și sâmbătă de dimineață întâlnire de gradu trei cu aspiratoru. Vinerea viitoare se trage linie și mai discutăm.

MIHAI-T salvatorul etapei din 5 dec.2025

             Cum a reusit Mihai-T sa salveze de la neuitare datele esentiale ale meciului de vinerea trecuta?Intre "ecranele"de comentarii de pe WhatsApp din seara de dupa meci s-au strecurat si cateva cuvinte ale lui Mihai...

Iata-le:Dan Pizaru,Mihai T,Giggs,Doctoru,Tudor,Tavi,Bebe-Ciprian,Adi,Ion,Ion-fiu,Mitică,Bogdan,  Popica...scor 6-2🤔

Scurt si cuprinzator:echipele si scorul,adica esentialul.

„BALONUL ARE OCHI ȘI VEDE TOT”

Într-o după-amiază în care balonul Agro mirosea a cauciuc neîncălzit și ambiții neșlefuite, Salah și Mihai, s-au prezentat la alegeri ca doi șefi de trib gata să împartă savana.

Salah, având prioritatea la prima alegere, a ridicat sprânceana a înțelepciune și a pornit selecția.

Echipele de start

Pantere fără Noroc - o încrengătură de caractere:

Gabi 3-Bebe, Bogdan, Motanu, Gigs, Ion, Salah, Lică și Vasea.

Arcașii din Agro - o formație ce făcuse armata la timp:

Colonelu-Popică, Dan P, Ciprian, Mihai T, Robi (fiul lui Ion), Doctoru și Mitică.

Probleme organizatorice au apărut imediat.

Panterele fără Noroc, aveau un jucător în plus, iar Gigs, obosit de la tenis ca un gladiator pensionat temporar, s-a așezat pe margine din proprie inițiativă.

Numai că Motanu, sugrumat (metaforic, sperăm!) de o furnică ninja, părăsește și el terenul în ritm strict secret, mai păzit ca rețeta de mici de la Obor.

Drept urmare, Gigs a fost readus în arenă ca un roman rechemat la luptă, dar nu pentru prea mult timp.

În tot acest haos organizat, apare și Tudor, care vede îmbulzeala, și dă un „stânga-împrejur” perfect regulamentar și părăsește Agro-ul cu pași de poet deziluzionat.

Startul meciului – ora 15:53 și 17 secunde, că exact atât a durat ezitarea arbitrului imaginar

Reprize de 30 minute.

Atmosfera: puțin praf, mult entuziasm.

Minutul 3 aduce apariția lui Tavi, care intra în locul lui Gigs, ca un cameo neașteptat într-un film Marvel.

Aparența lui Tavi schimbă dinamica — probabil și traiectoria mingii.

În doar 6 minute, Arcașii din Agro, lovesc de două ori:

Mitică, deschide scorul cu eleganța unui pescar care nu prinde des, dar când prinde, prinde ditamai plătica.

Apoi vine un gol pe linia subțire dintre inspirație și neșansă, trecut în statistici ca „aproape autogol by Tavi”.

0–2, iar balonul Agro începe să șușotească: „Asta va fi o zi lungă…”

Minutul 9 – Transferul secolului (sau al după-amiezii)

Gabi 3, își exprimă nemulțumirea prin vibrații subtile pe frecvențe cunoscute doar colegilor.

Colonelu și ulterior Mihai intervin diplomatic: schimb de jucători!

Doctoru pleacă la Panterele fără Noroc, iar Bebe merge la Arcașii din Agro, într-un transfer pe bani mulți — sumă neprecizată, dar probabil între o apă plată și un suc la dozator.

Bebe primește de la Colonelu, o misiune de recunoaștere: să ia pulsul (metaforic, desigur!) lui Vasea, ceea ce probabil n-a apucat să facă.

Schimbul aduce un pic de echilibru cosmic, iar Vasea — aflat în combinație fericită cu o minge care nu prea dorea să coopereze — reușește să atingă mingea atât cât trebuie ca Colonelu, care fusese acolo la faza inițială, s-o împingă în plasă.

1–2, iar Panterele fără Noroc, reîncep să respire.

Final de repriză? Nu, și Arcașii din Agro, nu stau la discuții

Până la pauză, însă, Arcașii din Agro, mai marchează două goluri:

Unul prin Robi, iar altul trecut în arhive la „Mihai sau Popică”, deoarece nici VAR-ul imaginar n-a vrut să se bage.

Scor la pauză: 4–1 pentru Arcașii din Agro.

Morală: cine lovește primul, lovește de două ori — iar cine lovește de patru ori, clar are chef de joc.

Echipele revin pe teren cu aerul acela specific pauzei: unii mai hotărâți, alții mai mirați, iar unii — nu dăm nume — puțin transfigurați precum niște profesori surprinși fără catalog.

Colonelu face schimbări strategice… sau experimentale.

Colonelu părăsește poarta cu pași măsurați, lăsând spațiul sacru mai întâi lui Ciprian, apoi lui Popică, într-o rotație amintind de schimbările de tură la farul din Constanța.

Ideea era clară: poarta trebuie păzită, dar și vioara primei linii trebuie mânuită din nou de „dirijor”.

Echipa Pantere fără Noroc, revine în atac

Forța ofensivă a echipei Pantere fără Noroc, începe să crească asemenea presiunii într-o oală sub presiune uitată pe foc.

Din acest elan, Ion reușește un gol de cap — executat „sub escorta fermecătoare” a lui Dan P., care părea să-l păzească mai degrabă ca pe un VIP, nu ca pe un adversar.

Scor 2–4, iar Panterele fără Noroc, prind din nou curaj.

Gigs și Motanu – Brigada Suporterilor Cârcotași

Pe margine, Gigs și Motanu (supranumiți „cei doi cârcotași” pentru modul relaxat în care priveau jocul) încurajează echipa mai slab cotată în speranța că o victorie le-ar aduce măcar o bere de consolare.

Comentariile lor curg precum ploaia de vară: scurte, dar intens sonore.

Colonelu, prins în vâltoarea fazelor, devine ținta unor înțepături amicale:

„Joci la mișto!”, „Să-ți taie din salariu, conducerea!”, strigă Motanu cu un entuziasm demn de un arbitru VAR începător.

În încercarea de a mai aduce un strop de noroc, Panterele fără Noroc, fac o rocadă în poartă: Lică intră, Gabi 3 iese, cu speranța că poate astrele se aliniază diferit.

Așezarea stelelor însă… nu ascultă dorințele muritorilor.

Pe fondul dominării jocului de către echipa Pantere fără Noroc, vine o fază ca din poeziile vechi cu eroi:

Mihai vede poarta lăsată liberă de Lică și trimite un șut plasat de la distanță.

Mingea zboară ca o rândunică plecată spre sud și aterizează direct în plasă.

Scor 5–2 pentru Arcașii din Agro, și jocurile par a fi făcute.

Totuși Mihai, într-o explozie de bucurie, merge direct spre suporterii de lux de pe margine, Gigs și Motanu, care il tot sâcâiau și sărbătorește în stilul lui caracteristic — un fel de dans tribal amestecat cu un „v-am zis eu”.

Echipa Arcașii din Agro, simte că e momentul să pecetluiască meciul.

Ritmul crește, combinațiile curg și Mitică își pune amprenta prin două goluri marcate cu lejerimea cu care îți pui papucii dimineața.

Scor 7–2, iar echipa Pantere fără Noroc, începe să caute aerul ca un submarin în ultimele minute ale oxigenului.

Cu doar 4 minute rămase, Panterele fără Noroc, nu mai au combustibilul necesar revenirii miraculoase.

Meciul alunecă lin spre final, iar arbitrul imaginar fluieră un epilog previzibil.

Rezultat final

Pantere fără Noroc – Arcașii din Agro 2-7 la pauză: 1-4

Marcatori:

Vasea  ⚽, Ion ⚽, pentru (Pantere fără Noroc)

Mitică ⚽ ⚽ ⚽,  Robi ⚽, Tavi auto⚽, Mihai T ⚽ / ⚽ ⚽  sau Popică ⚽ / - pentru (Arcașii din Agro)

iar echipa Arcașii din Agro, câștigă meritat, clar și fără emoții suplimentare.

După ultimul fluier imaginar, când scorul a rămas scrijelit în memorie ca un tatuaj temporar (2–7), trupele s-au retras spre zona sacră a fiecărui meci de la Agro: colțul de hidratare.

Acolo, sticlele s-au deschis cu sunetul acela divin de „psssst”, comparabil doar cu prima briză la mare sau cu telefonul dat vineri seara: „Ieșim?”.

Echipa Arcașii din Agro, câștigătoare, a venit cu pasul elastic al celor care știu că au făcut treabă bună.

Echipa Pantere fără Noroc, deși învinsă, a venit cu un amestec de înțelepciune, autoironie și sete autentică.

Diferențele din teren nu mai contau, pentru că la masă toate paharele sunt egale.

Undeva pe margine, Gigs și Motanu, cei doi filosofi ai tribunelor, priveau mulțumiți cum lumea toarnă lichidul rece în pahare.

Un ochi râdea, altul analiza câte beri ar putea pica în contul lor moral pentru „susținerea necondiționată” acordată echipei mai slabe.

 

S-au spus povești, s-au exagerat faze, s-au adăugat detalii inexistente, iar câțiva jucători au început deja să-și amintească meciul diferit decât s-a întâmplat — semn clar că hidratarea își făcea treaba.

În final, atmosfera a devenit una clasică de Agro After-match:

râsete, mâini bătute, promisiuni de revanșă și un consens universal:

“Data viitoare îi rupem!”

Firește, fără să precizeze cine și pe cine.

Pe fază și pe faze (by Găbiță)

 Etapa de vineri 21 noiembrie este un exemplu practic foarte bun pentru ceea ce am susținut în ultima vreme, relativ la echilibrul echipelor. Mihai Tenismanul nu are un adversar pe măsură, de-aia e nevoie de un conglomerat în echipa adversă pentru a contrabalansa.

S-a întâmplat asta vineri? Nu. Totul pornește de la alegeri, dar mai ales de la felul în care se fac alegerile.

PREAMBUL. Cineva a spus să fac alegeri eu cu Adi Colonelu, că tot ne anunțaserăm amândoi în poartă. Se știe că de obicei Adi nu face alegeri, dar și presupunând că ar fi făcut, eu am refuzat ideea spunând că: ”cine alege primul îl ia pe Mihai și s-a terminat meciul”. Altă variantă ar fi fost să aleagă A cu B, de exemplu Tudor cu Doctoru, care ducea la același lucru dacă se desfășurau după scenariu clasic: ăla care ghicește piatra îl ia pe Mihai, celălalt pe unul dintre Găbiță sau Colonelu, deci iarăși al doilea ar fi nimerit cu Mihai – end of story.

În loc de asta, ce mi-aș fi dorit eu pentru vineri ar fi fost să fac alegeri cu Mihai și să aleg primul (pe Colonelu, normal). Nu s-a putut fiindcă Mihai a întârziat (iarăși!), se punea problema chiar să nu joace. Așa că am apelat la o alternativă cu... alternative! Am făcut echipele cu Dan Pizzaru, oferindu-i următoarele alternative de pornire: ori joacă în echipă cu Mihai și eu îmi aleg doi oameni, ori își alege el doi oameni, între care să nu fie Mihai. Pizzaru a optat pentru varianta sentimentală, de a juca împreună cu Colonelu și Giggs, rezultând echipele:

 

E1: Adi Colonelu – Dan Pizzaru, Tavi, Bebe, Giggs, Tudor, Bogdan, Răzvan Doctoru
E2: Găbiță – Răzvan Motanu, Popică, Mihai Tenismanu, Ciprian, Mitică, Vasea

 

FAZA 1: Echilibru teoretic
A ținut cât toată prima repriză. E1 ataca în 4, plimba mingea bine, dar lent – nu m-am simțit cu adevărat în pericol, ca portar. E2 era la reacție/speculație.

Să trecem în revistă golurile. Mitică, deviere din lateral, spre vinclu la o pasă a lui Mihai. Popică, șut cu stângul de la distanță, la bara laterală – ceva mai mult unic decât rar, o dată pe an, dar bravo lui! Mihai, pe o recupare din degajarea lui Adi. Deci 3-0 cu cel puțin unul, dacă nu două goluri evitabile. Dar am luat și eu un gol conjunctural, la o minge a lui Tudor care a plâns până în poartă, pentru că eram mascat și prins pe picior greșit.

Concluzie FAZA 1: Rezultat exagerat, 3-1 pentru E2, care a fost mai pe... fază! Mai corectă era o diferență de un gol.

 

FAZA 2: Echilibru instabil
A fost un interval de vreo 15 minute, când Giggs și Colonelu au făcut rocada în poartă la E1. Viteza de circulație a mingii s-a schimbat, au apărut ocaziile, a apărut și Tavi în atac, ba chiar Colonelu l-a valorizat și pe Bogdan, care a avut o dublă ocazie, nu știu cum am evitat golul! Cândva îi spuneam că trage ca la clasa a 6-a, iar când va trece într-a 7-a va fi un adevărat pericol... ei bine, de data asta chiar a tras ca la clasa a 8-a! 😊 Impresia mea era că puteam lua gol la orice fază și că era chestiune de timp până se va întâmpla. Și într-adevăr, am luat de la Tavi, la colțul scurt, dar după ce fugisem de la o bară la alta, și de la Doctoru care a găsit colțul lung printre cracii lui Popică. Dar n-a fost egal pentru că între astea două goluri am prins un moment în plin atac advers, finalizat cu șut al lui Pizzaru, am pus mingea jos și am pornit la contraatac, cu finalizare de pe stânga cam ca a lui Popică, la bară. Și nesperat în această fază în care am fost dominați clar (îmi amintesc o singură ocazie, un șut al lui Mihai care s-a înfipt între genunchiul lui Giggs și gazon), Popică împinge mingea în poartă la un corner în care Mihai a atacat colțul scurt ca să dea cu latul la poartă, dar până la urmă a trimis cu călcâiul în fața porții.

Concluzie FAZA 2: Am scăpat cu 2-2 dintr-o perioadă în care am fost dominați clar. Tot aici, la 4-3 pentru E2, Motanu a cerut omul în plus, dar nu asta era soluția. Aici vreau să fac o precizare, totuși: a nu face nicio înțelegere la început în privința omului în plus nu este echivalent cu a rămâne omul în plus la o echipă tot meciul, fiindcă asta ar însemna fix... acea înțelegere pe care n-am făcut-o! Practic, era loc de o negociere pe parcurs, în funcție de scor. Poate la o diferență de două goluri în favoarea adversarilor l-aș fi cerut și eu, dar la 4-3 pentru soluția era la noi, o știam, era...

 

FAZA 3: Dezechilibru total
A fost scurtă, nici 10 minute, ca urmare a ieșirii mele în câmp, rocadă cu Ciprian. M-am trezit cu spații imense la dispoziție și imediat am fructificat unul, cerându-i lui Mitică mingea în față, pe viteză, la un aut lateral. Fără să driblez pe nimeni, doar fugind, m-am trezit singur cu Giggs și am finalizat simplu la colțul scurt. Colonelu a trecut în poartă, ceea ce a accentuat dezechilibrul, E1 pedalând în gol în atac, în timp ce E2 a dat lovitura finală: minge în adâncime trimisă de Mihai în ”dujmănie”, reușesc să o opresc la colț, o întorc în centru, unde Mihai explorează posibilitățile Vasea (fără pasatorii lui preferați meciul ăsta) și Mitică, dar mi-o întoarce tot mie, la bară, de unde o ciupesc în plasă, 7-3.

Concluzie FAZA 3: Meciul se sparge mai devreme cu destule minute, era clar că nu se mai poate schimba soarta lui. Dacă spuneam la început că în formula cu mine și Colonelu portari va câștiga echipa la care joacă Mihai, atunci cu mine în câmp a fost cât se poate de clar, cum a fost și în finalul acelui 9-2, să vă aduc aminte: eu am intrat în poartă că îmi sucisem piciorul în plasă, iar Colonelu a ieșit în câmp, alături de Mihai (plus Gabi3, atunci). Am luat două goluri rapid și s-a încheiat meciul de la sine, era prea evident.

 

Concluzie MECI: E2 a ieșit pe plus în două Faze, iar într-una pe zero. Deci evident că a câștigat, mie mi-era clar de când Pizzaru mi l-a lăsat pe Mihai. Chiar dacă ne mințim că au fost echilibrate echipele, eu nu o dau la întors: știam că dacă treburile merg prost, pot să ies din poartă și s-a dus echilibrul. Dar dacă Pizzaru alegea invers? Ei bine, cred că abia meciul ăla era incert. Mihai juca la greu, dar e firesc să joace el la greu, pe valoare, tinerețe și... palmares, unde rivalul lui e Motanu! 😊

 

Altfel, pe pajiște s-a socializat ca de obicei, eu nu prea știu cu cine, că nu-mi găseam ochelarii, noroc cu Bogdan și Mitică! :) Acestea fiind scrise, vă urez succes etapa viitoare, vă voi saluta de la distanță la momentul oportun.

REMIZĂ CU GUST AMAR

 

Partida dintre Lupii Umbrei și Garda Purpurie a început la ora 15:55, fiind programată în două reprize a câte 30 de minute.

Echipele de start

Lupii Umbrei:

Ciprian – Bebe, Tavi, Popica, Motanu, Pizzaru, Andrei, Hercule

Garda Purpurie:

Găbiță – Mihai, Gigs, Colonelu, Mitică, Doctoru, Vasea

Desfășurarea meciului

Prima repriză a fost una echilibrată, ba chiar cu un ușor plus pentru Garda Purpurie, echipă care și-a creat trei ocazii importante, toate oprindu-se în bară.

Deși Lupii Umbrei au încercat să reacționeze, eficiența ocaziilor a aparținut adversarilor.

Repriza a doua a oferit însă un contrast clar.

Omul în plus de la Lupii Umbrei și-a spus cuvântul, iar jocul s-a înclinat vizibil în favoarea lor, aceștia dominând autoritar și controlând ritmul.

Din păcate, finalul a fost umbrit de un moment lipsit de inspirație: trei jucători ai Lupilor Umbrei au părăsit terenul pentru un presupus aut (marul discordiei), iar meciul s-a încheiat cu opt minute mai devreme.

Aut sau nu, cert este că Lupii Umbrei nu au știut să gestioneze finalul, deși aveau jocul în mână și șanse reale să se impună în fața Gărzii Purpurii.

Atmosferă și tensiuni

Încă înainte de fluierul de start, în tabăra Lupilor Umbrei, prin vocea lui Pizzaru și Popica, au apărut discuții neproductive legate de componența echipelor.

Un început urât și inutil, cu atât mai mult cu cât aveau un jucător în plus.

Pe margine, a fost prezent și Ely, jucător valoros, dar total lipsit de empatie și orientare către echipă sau familie.

Pe toată durata meciului, comentariile sale au fost direcționate doar către sine și „tribul” propriu, fără să îi fi cerut cineva opinia—un comportament narcisist care nu a ajutat atmosfera.

Ca de obicei, cearta a fost la ea acasă.

Satisfacție sau nu, conștiință sau nu, aceasta a fost etapa de azi.

Rezultat final

Lupii Umbrei – Garda Purpurie 1-1 la pauză: 0-1

Marcatori:

Hercule (Lupii Umbrei)

Colonelu (Garda Purpurie)

În concluzie, un meci cu două reprize total diferite: prima aparținând Gărzii Purpurii, a doua fiind dominată categoric de Lupii Umbrei — dar finalizată prematur într-un mod nefericit.

Hidratarea de după meci

La capitolul „hidratare”, lucrurile au decurs, ca de obicei, după un scenariu cunoscut.

Aceiași participanți fideli au rămas la ritualul post-meci, iar atmosfera s-a menținut într-o notă relaxată, culminând cu un final restrâns, rezervat doar jucătorilor „obișnuiți” cu manierele bune în consumul băuturilor alcoolice.

În cele din urmă, cei ultimi cinci rămași au părăsit arena în jurul orei 20:30, fiecare luând, într-un ritm domol, drumul către casă.

Epilog

Cronicarul, din respect pentru joc și poate și din rușinea altora, a ales să nu intre în zona comentariilor răutăcioase.

Deși, în mod obiectiv, 3–4 dintre protagoniști le-ar fi meritat din plin, bunul-simț a prevalat.

Atât s-a consemnat pentru etapa de astăzi.

„DUPĂ MECI, TOATE DRUMURILE DUC LA MAGAZIN”

Scor final: 6–7

Locație: Balonul fără lumină, dar cu nervi și glorie.

Cum Nicolae Secoșan, Dumitru Graur, Ionel Stoica, erau cu treabă, am fost nevoiți să apelăm iarăși la Mihai Mironică… 🤣😂😅

 Începutul epopeii

 Cu greu, s-au strâns vreo 10 viteji dornici de glorie.

Al 11-lea, Motanu, a preferat să facă ture prin Agro, pregătindu-se probabil pentru Olimpiadă, nu pentru distracția noastră.

 Între timp, Mihai T. l-a sunat pe Colonelu:

 „Boss, întârzii! Traficul ăsta… și la 16:30 am tenis, să nu vă bazați prea tare pe mine!”

 Colonelu și Salah s-au apucat de împărțit echipele, cu Salah câștigător la prioritatea de selecție.

Și uite așa, tenismenii s-au regăsit iarăși în aceeași tabără, că doar spiritul olimpic nu moare ușor.

 Echipele marii confruntări

 FC Churros de Madrid

Bogdan – Ciprian, Tavi, Ion, Salah

 AC Mozzarella Milano

Colonelu – Dan P, Popică, Gigs, Doctoru

Prima repriză: dominarea cu sos

Meciul începe pe la 16:05, fără mari ocazii, dar cu destul entuziasm cât pentru o semifinală de Champions League.

La un moment dat apare și Mihai T, care refuză elegant locul oferit de Colonelu, dar la minutul 8, nu mai rezistă tentației și intră la Churros.

Într-o combinație demnă de piața de pește, Gigs îl cere pe Ion, dar Ciprian îl păcălește și îl trimite pe Tavi.

Popică deschide scorul pentru Mozzarella, după o pasă incredibilă de la Doctoru — pasă care, sincer, încă e analizată la VAR, că nimeni nu știe cum a reușit.

Dar bucuria a ținut puțin.

Mihai intră în mood de „antrenor-jucător”, își mobilizează băieții, iar Churros dă recital: două goluri rapide, apoi încă două pe fondul unei apărări, iar Mozzarella intră în derivă totală.

Colonelu supărat, părăsește poarta în speranța că atacul e soluția, dar Popică în poartă pare că joacă la ruletă.

În trei minute, scorul ajunge la 4–1.

Colonelu revine între buturi, dar primește și el încă unul, iar pauza vine cu un 5–1 sec pentru Churros.

Mihai pleacă spre job, lăsându-l pe Motanu, abia vizibil în bezna balonului, cu 100 de lei „de cinste”.

Repriza a doua: răzbunarea brânzarilor

Tavi revine la echipa de suflet (după ce și-a consumat doza zilnică de înjurături la adresa lui Popică, care l-a dojenit mai toată repriza).

Gigs, nemulțumit, îl ceartă pe Ciprian:

 „Nu așa am vorbit, bă! Îl vreau pe Ion, la schimb cu Doctoru!”

 Schimbul se face și repriza a doua începe în forță:

Colonelu, inspirat sau doar enervat, șutează de la jumătatea terenului și ce să vezi… gol! 5–2!

Popică, a reintrat în poartă, iar Bogdan a rămas de partea cealaltă.

Mozzarella pe felie a redus din diferență, ajungând la 5–4, dar Ciprian a rupt vraja și a facut 6–4 pentru Churros.

Nebunie mare, veselie, caterincă… Churros, e pe val.

 

Doar că de aici începe nebunia:

Mozzarella nu se dă bătută și marchează trei goluri consecutive!

7–6 pentru italieni!

În acel moment, Bogdan  a cedat nervos – pe motiv că nimeni nu-l mai schimba din poartă (doar Doctoru cam firav), plus că lumina era cam slabă spre deloc, mingea era invizibilă… și uite cum a părăsit terenul.

Unde s-o fi dus, oare?

Colonelu se ia de Bogdan, care se reintoarce pe teren mai negru ca la început.

S-o fi bronzat între timp, cred.

Totuși Doctoru a reintrat în poartă să nu-l supere pe Bogdanel, dar Ciprian era terminat psihic.

La aproximativ 1-2 minute, de la acest incident Ciprian are o altercație cu Gigs („m-a făcut, dom’le!”), și iese și el de pe teren, lăsându-și echipa în derivă cu vreo 7 minute de joc rămase.

Păi ce-ai făcut Bobiță? Te-ai supărat?

 

Și uite cum meciul s-a terminat pe acest fond.

Colonelu și-a trecut în cont 4 goluri și a condus AC Mozzarella Milano spre o victorie de senzație, 7–6, în ciuda unui prim act dezastruos.

 

Epilog

Și astfel, o nouă pagină s-a scris în istoria Zilei 5, cu nervi, pase ratate, înjurături strategice și o revenire demnă de Hollywood.

Rezultat final:

  FC Churros de Madrid - AC Mozzarella Milano  6-7   (5-1)

Marcatori:

pentru  FC Churros de Madrid

• Salah        ⚽⚽
• Ciprian    ⚽⚽
• Mihai       ⚽
• Ion            ⚽

pentru  AC Mozzarella Milano

• Colonelu  ⚽⚽⚽⚽
• Ion            ⚽⚽
• Popică      ⚽

La final, un lucru e clar:

Motanu a făcut bine că s-a antrenat, că la ritmul ăsta, Olimpiada pare mai ușoară decât etapa următoare!

După mișcare s-a mers la hidratare, dar nu la una oarecare, ci la  una strategică.

Locația: Colțul strategic de lângă magazin, locul unde ploaia se oprește, dar setea, niciodată.

Participanți: Colonelu, Gigs, Popică, Motanu și, după 19:30, Mihai.

După victoria istorică a celor de la AC Mozzarella Milano, hidratarea a devenit obligație de serviciu, nu opțiune.

Cei trei învingători — Colonelu, Gigs și Popică — au răspuns imediat chemării naturii (și a setei), stabilind cartierul general lângă magazin, sub acoperișul de urgență anti-ploaie.

De data asta, Motanu, deși n-a atins mingea toată ziua, s-a prezentat disciplinat, știind că adevărata luptă abia începe: cea cu dopurile.

„Eu nu am jucat, dar pot compensa la hidratare”, a declarat el, punându-se direct pe treabă.

Atmosfera a fost relaxată, de sărbătoare, deși ploaia bătea discret în fundal, dar sub acoperiș era cald, glume multe, iar victoria parcă avea gust de bere rece și satisfacție.

Pe la 19:30, apare și Mihai, direct de la tenis, proaspăt și zâmbitor, cu DEVIZA....

                     DEVIZA

Învingătorii i-au făcut loc la masă ca unui coechipier onorific, pentru că, vorba lui Gigs:

 „La hidratare nu există rivali, doar colegi de suferință.”

Concluzii hidratate

S-a discutat serios despre fazele meciului, dar mai ales despre cele de la bar.

Și astfel, Motanu a băut cot la cot cu învingătorii, devenind oficial simbolul norocos al echipei AC Mozzarella Milano.

Ploaia putea să cadă liniștită — în adăpostul lor, băieții scriau o nouă pagină din cronica legendară a „Zilei 5”, ediția cu dopuri și glorie.