REMIZĂ CU GUST AMAR

 

Partida dintre Lupii Umbrei și Garda Purpurie a început la ora 15:55, fiind programată în două reprize a câte 30 de minute.

Echipele de start

Lupii Umbrei:

Ciprian – Bebe, Tavi, Popica, Motanu, Pizzaru, Andrei, Hercule

Garda Purpurie:

Găbiță – Mihai, Gigs, Colonelu, Mitică, Doctoru, Vasea

Desfășurarea meciului

Prima repriză a fost una echilibrată, ba chiar cu un ușor plus pentru Garda Purpurie, echipă care și-a creat trei ocazii importante, toate oprindu-se în bară.

Deși Lupii Umbrei au încercat să reacționeze, eficiența ocaziilor a aparținut adversarilor.

Repriza a doua a oferit însă un contrast clar.

Omul în plus de la Lupii Umbrei și-a spus cuvântul, iar jocul s-a înclinat vizibil în favoarea lor, aceștia dominând autoritar și controlând ritmul.

Din păcate, finalul a fost umbrit de un moment lipsit de inspirație: trei jucători ai Lupilor Umbrei au părăsit terenul pentru un presupus aut (marul discordiei), iar meciul s-a încheiat cu opt minute mai devreme.

Aut sau nu, cert este că Lupii Umbrei nu au știut să gestioneze finalul, deși aveau jocul în mână și șanse reale să se impună în fața Gărzii Purpurii.

Atmosferă și tensiuni

Încă înainte de fluierul de start, în tabăra Lupilor Umbrei, prin vocea lui Pizzaru și Popica, au apărut discuții neproductive legate de componența echipelor.

Un început urât și inutil, cu atât mai mult cu cât aveau un jucător în plus.

Pe margine, a fost prezent și Ely, jucător valoros, dar total lipsit de empatie și orientare către echipă sau familie.

Pe toată durata meciului, comentariile sale au fost direcționate doar către sine și „tribul” propriu, fără să îi fi cerut cineva opinia—un comportament narcisist care nu a ajutat atmosfera.

Ca de obicei, cearta a fost la ea acasă.

Satisfacție sau nu, conștiință sau nu, aceasta a fost etapa de azi.

Rezultat final

Lupii Umbrei – Garda Purpurie 1-1 la pauză: 0-1

Marcatori:

Hercule (Lupii Umbrei)

Colonelu (Garda Purpurie)

În concluzie, un meci cu două reprize total diferite: prima aparținând Gărzii Purpurii, a doua fiind dominată categoric de Lupii Umbrei — dar finalizată prematur într-un mod nefericit.

Hidratarea de după meci

La capitolul „hidratare”, lucrurile au decurs, ca de obicei, după un scenariu cunoscut.

Aceiași participanți fideli au rămas la ritualul post-meci, iar atmosfera s-a menținut într-o notă relaxată, culminând cu un final restrâns, rezervat doar jucătorilor „obișnuiți” cu manierele bune în consumul băuturilor alcoolice.

În cele din urmă, cei ultimi cinci rămași au părăsit arena în jurul orei 20:30, fiecare luând, într-un ritm domol, drumul către casă.

Epilog

Cronicarul, din respect pentru joc și poate și din rușinea altora, a ales să nu intre în zona comentariilor răutăcioase.

Deși, în mod obiectiv, 3–4 dintre protagoniști le-ar fi meritat din plin, bunul-simț a prevalat.

Atât s-a consemnat pentru etapa de astăzi.

„DUPĂ MECI, TOATE DRUMURILE DUC LA MAGAZIN”

Scor final: 6–7

Locație: Balonul fără lumină, dar cu nervi și glorie.

Cum Nicolae Secoșan, Dumitru Graur, Ionel Stoica, erau cu treabă, am fost nevoiți să apelăm iarăși la Mihai Mironică… 🤣😂😅

 Începutul epopeii

 Cu greu, s-au strâns vreo 10 viteji dornici de glorie.

Al 11-lea, Motanu, a preferat să facă ture prin Agro, pregătindu-se probabil pentru Olimpiadă, nu pentru distracția noastră.

 Între timp, Mihai T. l-a sunat pe Colonelu:

 „Boss, întârzii! Traficul ăsta… și la 16:30 am tenis, să nu vă bazați prea tare pe mine!”

 Colonelu și Salah s-au apucat de împărțit echipele, cu Salah câștigător la prioritatea de selecție.

Și uite așa, tenismenii s-au regăsit iarăși în aceeași tabără, că doar spiritul olimpic nu moare ușor.

 Echipele marii confruntări

 FC Churros de Madrid

Bogdan – Ciprian, Tavi, Ion, Salah

 AC Mozzarella Milano

Colonelu – Dan P, Popică, Gigs, Doctoru

Prima repriză: dominarea cu sos

Meciul începe pe la 16:05, fără mari ocazii, dar cu destul entuziasm cât pentru o semifinală de Champions League.

La un moment dat apare și Mihai T, care refuză elegant locul oferit de Colonelu, dar la minutul 8, nu mai rezistă tentației și intră la Churros.

Într-o combinație demnă de piața de pește, Gigs îl cere pe Ion, dar Ciprian îl păcălește și îl trimite pe Tavi.

Popică deschide scorul pentru Mozzarella, după o pasă incredibilă de la Doctoru — pasă care, sincer, încă e analizată la VAR, că nimeni nu știe cum a reușit.

Dar bucuria a ținut puțin.

Mihai intră în mood de „antrenor-jucător”, își mobilizează băieții, iar Churros dă recital: două goluri rapide, apoi încă două pe fondul unei apărări, iar Mozzarella intră în derivă totală.

Colonelu supărat, părăsește poarta în speranța că atacul e soluția, dar Popică în poartă pare că joacă la ruletă.

În trei minute, scorul ajunge la 4–1.

Colonelu revine între buturi, dar primește și el încă unul, iar pauza vine cu un 5–1 sec pentru Churros.

Mihai pleacă spre job, lăsându-l pe Motanu, abia vizibil în bezna balonului, cu 100 de lei „de cinste”.

Repriza a doua: răzbunarea brânzarilor

Tavi revine la echipa de suflet (după ce și-a consumat doza zilnică de înjurături la adresa lui Popică, care l-a dojenit mai toată repriza).

Gigs, nemulțumit, îl ceartă pe Ciprian:

 „Nu așa am vorbit, bă! Îl vreau pe Ion, la schimb cu Doctoru!”

 Schimbul se face și repriza a doua începe în forță:

Colonelu, inspirat sau doar enervat, șutează de la jumătatea terenului și ce să vezi… gol! 5–2!

Popică, a reintrat în poartă, iar Bogdan a rămas de partea cealaltă.

Mozzarella pe felie a redus din diferență, ajungând la 5–4, dar Ciprian a rupt vraja și a facut 6–4 pentru Churros.

Nebunie mare, veselie, caterincă… Churros, e pe val.

 

Doar că de aici începe nebunia:

Mozzarella nu se dă bătută și marchează trei goluri consecutive!

7–6 pentru italieni!

În acel moment, Bogdan  a cedat nervos – pe motiv că nimeni nu-l mai schimba din poartă (doar Doctoru cam firav), plus că lumina era cam slabă spre deloc, mingea era invizibilă… și uite cum a părăsit terenul.

Unde s-o fi dus, oare?

Colonelu se ia de Bogdan, care se reintoarce pe teren mai negru ca la început.

S-o fi bronzat între timp, cred.

Totuși Doctoru a reintrat în poartă să nu-l supere pe Bogdanel, dar Ciprian era terminat psihic.

La aproximativ 1-2 minute, de la acest incident Ciprian are o altercație cu Gigs („m-a făcut, dom’le!”), și iese și el de pe teren, lăsându-și echipa în derivă cu vreo 7 minute de joc rămase.

Păi ce-ai făcut Bobiță? Te-ai supărat?

 

Și uite cum meciul s-a terminat pe acest fond.

Colonelu și-a trecut în cont 4 goluri și a condus AC Mozzarella Milano spre o victorie de senzație, 7–6, în ciuda unui prim act dezastruos.

 

Epilog

Și astfel, o nouă pagină s-a scris în istoria Zilei 5, cu nervi, pase ratate, înjurături strategice și o revenire demnă de Hollywood.

Rezultat final:

  FC Churros de Madrid - AC Mozzarella Milano  6-7   (5-1)

Marcatori:

pentru  FC Churros de Madrid

• Salah        ⚽⚽
• Ciprian    ⚽⚽
• Mihai       ⚽
• Ion            ⚽

pentru  AC Mozzarella Milano

• Colonelu  ⚽⚽⚽⚽
• Ion            ⚽⚽
• Popică      ⚽

La final, un lucru e clar:

Motanu a făcut bine că s-a antrenat, că la ritmul ăsta, Olimpiada pare mai ușoară decât etapa următoare!

După mișcare s-a mers la hidratare, dar nu la una oarecare, ci la  una strategică.

Locația: Colțul strategic de lângă magazin, locul unde ploaia se oprește, dar setea, niciodată.

Participanți: Colonelu, Gigs, Popică, Motanu și, după 19:30, Mihai.

După victoria istorică a celor de la AC Mozzarella Milano, hidratarea a devenit obligație de serviciu, nu opțiune.

Cei trei învingători — Colonelu, Gigs și Popică — au răspuns imediat chemării naturii (și a setei), stabilind cartierul general lângă magazin, sub acoperișul de urgență anti-ploaie.

De data asta, Motanu, deși n-a atins mingea toată ziua, s-a prezentat disciplinat, știind că adevărata luptă abia începe: cea cu dopurile.

„Eu nu am jucat, dar pot compensa la hidratare”, a declarat el, punându-se direct pe treabă.

Atmosfera a fost relaxată, de sărbătoare, deși ploaia bătea discret în fundal, dar sub acoperiș era cald, glume multe, iar victoria parcă avea gust de bere rece și satisfacție.

Pe la 19:30, apare și Mihai, direct de la tenis, proaspăt și zâmbitor, cu DEVIZA....

                     DEVIZA

Învingătorii i-au făcut loc la masă ca unui coechipier onorific, pentru că, vorba lui Gigs:

 „La hidratare nu există rivali, doar colegi de suferință.”

Concluzii hidratate

S-a discutat serios despre fazele meciului, dar mai ales despre cele de la bar.

Și astfel, Motanu a băut cot la cot cu învingătorii, devenind oficial simbolul norocos al echipei AC Mozzarella Milano.

Ploaia putea să cadă liniștită — în adăpostul lor, băieții scriau o nouă pagină din cronica legendară a „Zilei 5”, ediția cu dopuri și glorie.

 

„6-0, ca la TENIS”...Ep. 3

 

Vineri, pe o vreme de primăvară în octombrie, cu un soare blând de vreo 21 de grade pe terenul bine cunoscut din spatele bazei Agro, partea dreaptă adică exact cel fără balon, dar cu farmec, s-a disputat întâlnirea dintre Demolatorii de Scoruri și Și Noi Jucăm Uneori, terminată cu un sec și sonor 6-0  în favoarea primilor.

Tenismenii-fotbaliști, s-au prezentat exemplar la teren, toți înainte de ora 15:30, convinși că în sfârșit o să înceapă meciul la timp.

Dar, ca orice tradiție respectabilă, s-a păstrat și de data asta regula de aur: „niciodată la timp”. 

Fluierul de start a venit abia la 15:55, pentru că altfel nu ar mai fi fost autentic.

Tudor și Dan P, au trecut la alegerea jucătorilor, iar Tudor a avut prioritatea de a alege primul.

Echipele au fost următoarele:

Demolatorii de Scoruri - Colonelu, Bebe, Doru B, Răzvan M, Dan P, Găbiță și Tavi.

Și Noi Jucăm Uneori - Gigs, Popică, Bogdan, Mihai T, Tudor, Ion și Vasea.

Prima repriză: început promițător, final dureros (pentru unii)

Echipa Și Noi Jucăm Uneori, a început cu entuziasm, posesie și determinare, dar, după cum bine se știe, fotbalul nu se joacă pe posesie, ci pe tabelă.

Și acolo a lovit primul Tavi, cu o pasă servită ca la restaurant de Găbiță. 1-0.

Nici n-a apucat Gigs să ofteze bine, că tot Tavi, tot dintr-o minge a lui Găbiță, a trimis o lovitură de cap frumoasă în colțul lung, făcând inutilă orice intervenție a lui Popică sau Bogdan.

2-0 și deja se simțea miros de „Demolare Generală”.

De menționat faptul că, Tavi a mai ratat el vreo doua ocazii de a marca din pasele lui Găbiță, de ce oare numai vecinii lui știu.

La rândul lor, cei de la Și Noi Jucăm Uneori, au încercat prin Mihai T să schimbe câte ceva, dar mingea a refuzat politicos să intre în poartă, un mister pe care doar Colonelu îl știe și probabil îl va păstra secret până la următoarea pensie..

În minutul 20 al partidei, un antrenor de la Sport Team a venit cu propunerea clasică: „Jucați vă rog încă 5 minute și mutați-vă în balon”.

Evident, cu cele 5 minute s-au făcut 25, iar scorul pauzei a rămas 2-0 pentru Demolatori.

Repriza a doua: recitalul „Demolatorilor”

Pentru că prima repriză a fost prea scurtă, a doua a ținut 35 de minute, numai bine ca Demolatorii de Scoruri să-și pună în aplicare planul de distrugere organizată.

Găbiță a făcut 3-0, din pasa lui Tavi-dator vândut, iar apoi surprinzător tocmai când era pe val de surfing, Găbiță a cerut o rocadă cu Colonelu, dornic să-i apere și el o minge - două lui Vasea.

Ideea de rocadă s-a dovedit una inspirată, pentru că imediat Colonelu, ieșit din poartă și eliberat de stresul reflexelor, a marcat două goluri consecutive în poarta nefericitului Gigs, care nu mai știa dacă să plonjeze sau să sune la 112.

Tavi și Dan P., au mai ratat câteva ocazii clare (probabil din milă), din pasele lui Colonelu iar scorul a rămas o vreme „doar” 5-0, tabela fiind supărată că nu mai este în trend cu moda.

În ultimele 10 minute, Găbiță, dorind să marcheze și el o dublă, i-a solicitat lui Colonelu să revină în poartă.

Zis și făcut, doar că destinul a vrut altceva: Dan P. a fost cel care a închis tabela la 6-0.

Rezultat final:

Demolatorii de Scoruri - Și Noi Jucăm Uneori 6-0   (2-0)

Marcatori:

pentru  Demolatorii de Scoruri

• Tavi          ⚽⚽
• Colonelu  ⚽⚽
• Găbiță      ⚽
• Dan P       ⚽

Apărare de fier și un portar în zi mare

La „Demolatori”, trio-ul Motanu - Bețe - Bebe, a închis orice drum spre poartă, făcând imposibilă orice tentativă de pătrundere adversă.

La „Și Noi Jucăm Uneori”, se poate spune un singur lucru:

-        dacă nu era Gigs, scorul era 11-0.

A scos mingi imposibile, a stat demn în fața avalanșei și chiar dacă a luat 6, n-a căzut moral, doar ușor în genunchi după al patrulea și al cincilea gol.

Momentul care putea schimba totul

Să nu uităm bara transversala a lui Mihai T din prima repriză, la 0-0.

Dacă mingea intra, poate vorbeam azi de alt rezultat… sau cel puțin de un 6-1 mai onorabil.

Tot din surse sigure aflăm că, la 2-0, Gigs i-a cerut lui Popică să-l înlocuiască în poartă pentru „echilibru moral”, dar Popică a considerat că echilibrul era deja destul de… pierdut.

„Demolatorii de Scoruri” și-au făcut numele de rușine, pentru adversari, nu pentru ei.

„Și Noi Jucăm Uneori” au jucat, da, dar mai mult „uneori”.

A fost un meci cu voie bună, câteva glume în teren, o vreme perfectă și un scor care va fi povestit multă vreme la bere: 6-0, adică o demolare curată, fără praf de scandal.

MVP meciului - Toți componenții echipei Demolatorii de Scoruri, fără echivoc.

La echipa Și Noi Jucăm Uneori,…….ceva pozitiv….. 🤔 🤔 🤔 🤔 🤔, mă mai gândesc și revin.

După fluierul final, acțiunea s-a mutat firesc de pe teren pe pajiștea din apropiere, acolo unde s-au consumat, cu eleganță și tradiție, licorile obișnuite. 

Atmosfera a fost una de sărbătoare, pentru că nu doar scorul a fost mare, ci și motivele de bucurie.

Bebe - să ne trăiești, a oferit câte o bere rece în cinstea zilei sale aniversare de duminică, când va împlini frumoasa și onorabila vârstă de 77 de ani – o vârstă la care alții abia învață să dea cu capul, iar el încă mai șutează și comentează cu precizie de metronom.

Nici Găbiță nu s-a lăsat mai prejos.

În cinstea zilei onomastice de Sfinții Mihail și Gavriil (8 noiembrie), a scos din traistă câteva cutii cu pizza aburindă, ca să completeze hidratarea cu carbohidrați strategici.

Ce-i drept, pizza s-a evaporat cu viteza cu care Tavi a marchat din pasa lui Găbiță, semn că echipa are reflexe excelente și după meci.

Pe măsură ce soarele cobora și poveștile despre „golurile care puteau fi” creșteau în detalii, gașca s-a cam risipit pe la ora 18:30.

Unii au plecat acasă cu satisfacția unui meci reușit, alții cu nostalgia că n-au prins o pasă bună, iar câțiva domni rămași pe pajiște îl așteptau pe Mitică de la doctor, care, curios din fire, voia să afle toate detaliile din meci – cine a marcat, cine a ratat și, mai ales, cine a adus berea.

Se spune că atunci când a auzit scorul de 6-0, Mitică a exclamat: „Bine că n-am venit, că n-aș fi vrut să stric echilibrul!”

Întrucât nu am avut doritori de investiție în scris, am fost nevoit să fac un efort să purced la întocmirea ei cu bune și rele.