Chiar nu știu cum de-am ajuns ieri la teren. Pe telefon scria că sunt sută la sută șanse de ploaie după-masă (prognoza s-a și ținut de cuvânt) iar participarea nu avea cum să fie altfel decât subțire. Îi promisesem însă lui Pigsy că mai scad din datorie, plus că s-a mai ivit și-o pană de curent acasă. Aveam oricum ce face, da chestia mă deprima, așa c-am plecat de acasă.
La teren, lume bună și vreme frumoasă, se executa program de tenis cu piciorul, protagoniști Mitică și Dan Pițaru, Nu era nevoie să întreb de scor, pentru că guralivul șmecherilă tăcea ca peștele, descurajat de prestația sa și de comentariile de pe margine. Norocul său că s-a pornit potopul, iar cetățenii au dat fuga la vestiar și s-au apucat de ce știu ei mai bine. Vreme nasoală, lume puțină (șapte cu tontul), Tavi ne amenință că vine în completare da îl sună un client, nema perspective altele decât pileală.
Și totuși, orice ploaie se mai și oprește. Nelu are inspirația să dea mesaj că ne salută din mers și e deturnat rapid de Găbiță, apare Lică printre picături și ne anunță că terenurile din spate sunt giuguic, G3 se anunță și el, hai să jucăm.
Ca de obicei, la noi alegerile pot dura aproape mai mult decât meciul. Totul seamănă cu un fel de tangou în care perechile se schimbă permanent, fiecare are impresia că este păcălit și procesul se reia, iar și iar. Ieri n-a fost vreo excepție, iar rezultatul a fost unul interesant.
Bătrânii Lei: Nelu, Răzvan, Mihai, Mitică (un leu și 20, ca de obicei), Găbiță
Lupii Tineri: G3, Dan Pițaru, Lică, Pigsy, Adi
Cum s-a jucat la porți mici, pe mai bine de două treimi de teren, s-a plecat de la ideea a două reprize a câte 25 de minute. Lupii, aprioric favoriți, au atacat în valuri, dar Mihai și Găbiță au fost peste tot, suplinind capacitatea mai redusă de efort a coechipierilor. Iar, cu puțin noroc, Leii au și deschis scorul prin (ați ghicit, taman ăla de-i avertizase Adi pe ai lui că le dă o boabă), Mitică. S-a intrat cu 1-0 la pauză, G3 și Nelu fiind printre remarcați iar în repriza a doua Lupii au presat din ce în ce mai mult și inevitabilul s-a produs. 1-1, gol marcat de Adi, la o fază confuză, în care părerile au fost împărțite dacă mingea a trecut de linia porții sau nu.
A existat un pic de dramă (de data asta n-am participat, că n-am văzut nimic) spiritele s-au calmat și Lupii au mai marcat o dată, Adi cel viclean infiltrându-se prin spatele meu și driblându-l, scurt, pe Nelu, Leii, săracii, au ieșit și ei la joc, dar tot mama-natură a avut ultimul cuvânt cu un nou potop, așa că meciul s-a încheiat mai devreme cu vreo 5 minute. Dar nu cu scorul de 2-1 pentru Lupi, ci cu 1-1, Adi, spre cinstea lui, renunțând la primul său gol. Bravo lui, d-aia l-am și luat sub aripa mea, probabil că și eu aș fi făcut la fel, pentru că mi se pare MULT MAI IMPORTANT să nu pierzi decât să câștigi.
Partea frumoasă de abia acum avea să înceapă. Ploua de rupea, în vestiar era clar că nu suntem bineveniți, la butic nu există acoperiș, așa că ne-am aciuit (cam fraudulos) pe terasă. G3, foarte cuminte în ultima vreme (mulțumit și el cu egalul, ca între prieteni) a dat un rând la toată lumea și ne-am apucat de ceea ce știm mai bine. Toți cei zece de pe teren, plus Salam, super-descurcăreț când e vorba de făcut cumpărături cu bonificații, gen chipsuri 1+1 sau pahare de colecție.
Băieții mai cuminți au plecat, rând pe rând, astfel că în momentul când am fost dați, politicos, afară și ne-am orientat spre butic, nu mai exista picior de lup, ci doar cei cinci lei. Trei dintre ei au plecat și ei, și au rămas doar doi, care au închis taraba, târziu în noapte.
Unul dintre cei doi sunt chiar eu, suficient de obosit încât azi să stau cuminte (deși acum încerc o bere, să mă dreg), pe celălat nu vi-l divulg, mai rușinos fiind el.
PS: Poza de început ne arată trei băieți în tinerețe. Ca de multe ori în viață, ăl mai fraieruț a ajuns cel mai departe...
