Teren mare, capacitate de efort mică, după puteri, coane Mitică!

Ultima reprezentaţie a verii a găsit pe terenul din Tineretului doişpe combatanţi de ziua 5, pe o vreme care ar fi putut rămâne ideală dacă soarele n-ar fi ieşit din nori taman la ora meciului (terenul e poziţionat pe direcţia est-vest, astfel că una din porţi primeşte razele frontal).

Echipa Dănuţ: Popică, Bebe, Luci, Mitică, văru' Dănuţ, Găbiţă
Echipa Ely: Virgil, Cătălin, Bogdan (amicul lui Stelică), Eugen, Ely, Vasea

Meciul începe în nota de dominare a primei echipe, care conduce de două ori, dar este egalată de fiecare dată cu şut de la distanţă al lui Ely. Când Echipa D trece la conducere a treia oară, Cătălin iese din poartă şi jocul Echipei E începe să se lege, aceasta ajungând să conducă la două goluri. Dar, pe fondul unor ratări monumentale ale lui Ely (de-a lungul meciului a tras pe lângă în patru situaţii de unu la unu cu portarul, iar alte două le-a apărat Popică!), Echipa D revine şi conduce şi ea la două goluri. Este momentul în care Echipa E face o mutare care se va dovedi decisivă: Virgil îl înlocuieşte pe Bogdan în poartă, şi de aici încolo, preţ de mai bine de jumătate de oră, Echipa D mai reuşeşte doar două goluri! Numai mie (Găbiţă), Virgil mi-a scos 4-5 şuturi de toate felurile: bombe, plasate, devieri din apropiere. I-am marcat doar cu capul din corner şi dintr-o situaţie de singur cu portarul. În schimb, în partea cealaltă golurile au curs gârlă, înscriind cam toată lumea, pentru scorul final de 9-14.

Celălalt reper al meciului a fost ziua execrabilă prinsă de Mitică... Nu a dat decât un gol, frumos, e adevărat, dar asta pentru că a bărbierit mingea la o centrare din corner, aceasta căpătând o traiectorie cu boltă, până sub bară. În rest, a pierdut 3 mingi care s-au transformat în goluri (şi eu am una de-asta pe conştiinţă!), ba chiar a greşit şi când stătea bine în teren! Iată descrierea acestui paradox... Ely controla mingea central, cu Bebe în faţa lui. Mitică s-a poziţionat la dublaj, pe dreptul lui Ely, astfel încât acesta nu avea continuare individuală. Numai că Mitică îi oferă soluţia când se hotăreşte să fugă în partea cealaltă, pentru o ipotetică pasă la Vasea, care era izolat în stânga. Bineînţeles, Ely îşi aruncă mingea pe dreptul şi finalizează simplu, exact din locul de unde plecase Mitică! Ziua execrabilă a Căpitanului ar fi putut fi salvată dacă trecea în poartă când a ieşit Popică la atac, dar a considerat că e sub demnitatea lui să facă aşa ceva, astfel că a trebuit să spargem cuplul de apărare Bebe-Luci, care până atunci jucase inteligent, cu plasament şi dublaj, practic fără greşeli majore, ţinând cont de adversari şi dimensiunile terenului. Ca o paranteză, văru' Dănuţ şi-a forţat norocul la alegeri când l-a preferat pe Mitică lui Eugen. Pe terenul din Agronomie o fi Mitică mai fâşneţ, una-două şi-o face pe şut, dar în Tineretului e de alergat până la poartă. De-aia nici Popică n-a băgat-o în aţe cât a stat în atac, pentru că mingi în faţa porţii sunt mai puţine, primeşti mai departe şi trebuie să ţi-o mai faci şi singur. Terenul s-a pliat perfect pentru Ely şi Eugen, primul profitând din plin de spaţii, iar al doilea continuând să alerge şi când ceilalţi terminaseră benzina.

Data viitoare
vă urez succes
şi vă voi urmări
cu interes
de unde
voi fi purces! ;)