„6-0, CA LA TENIS” – Episodul 4: ȘASE COVRIGEI PE TAVĂ”

 

Vineri, 20 martie 2026

AS FĂRĂ MILĂ vs REAL UMILINȚA

S-a jucat, s-a discutat și mai ales s-a negociat… pentru că acest meci nu a început pe teren, ci la masa tratativelor, unde fotbalul a fost doar un pretext pentru alegeri democratice… aproximativ.

Într-un decor supraaglomerat de 8 vs 8, cu oameni mai mulți decât idei clare, duelul dintre AS FĂRĂ MILĂ și REAL UMILINȚA a debutat cu o organizare de șantier abandonat.

La conducerea negocierilor s-au aflat, Găbiță și Țolea, care au transformat selecția echipelor într-un fel de alegeri locale cu promisiuni neonorate și alianțe dubioase.

Foiala a fost în toi: unii au vrut „după prietenii”, alții „tinerii vs bătrânii”, dar nimeni nu a vrut, Doamne ferește, o alegere simplă și logică.

În acest haos organizat, Andrei, la auzul lotului în care urma să evolueze, a fost la un pas de retragere spirituală din fotbal.

Numai intervenția motivațională a lui Hercule („hai, hai că se poate!” – spus cu convingerea unui om care n-avea de ales) l-a readus pe teren… fizic, cel puțin.

Din poartă, unde autoritatea se simte altfel, Popică îi transmitea lui Colonelu indicații tactice de o finețe rară:

„Colonele, vorbește tu să joace și Ciprian Tractorul la ei…” – sugestie primită cu seriozitatea unui consiliu de război.

Între timp, Mitică, cu instincte de supraviețuire bine dezvoltate, s-a lipit scai de echipa „mai bătrână și tenismenă”, simțind că acolo șansele de a ieși întreg din meci cresc considerabil. Nu știa exact de ce… dar știa el ceva.

Veteranul Bebe, simțind și el miros de siguranță, a încercat să forțeze transferul la aceeași echipă, visând deja la „fileu” și schimburi elegante.

Problema era simplă: era al nouălea.

Cum disciplina a lipsit, a fost repartizat disciplinar la tineri, lângă Bogdănel Dansatoru, care, încă din încălzire, avea o singură preocupare serioasă:

„Colonele, ai mai văzut iarba pe la tenis?” – întrebare cu subtext clar, având în vedere că Pizzaru bifase deja consumul înainte de meci.

La REAL UMILINȚA, situația portarului era rezolvată, iar la AS FĂRĂ MILĂ, în schimb, era concurență ca la examen: Găbiță, Colonelu, Gigs – toți cu dorință, niciun consens.

După lungi dezbateri și priviri suspecte, s-a luat decizia finală:

Colonelu urma să înceapă în poartă.

Nu pentru că era neapărat prima opțiune, ci pentru că era cea mai motivată opțiune, știind exact cu cine joacă în echipă și, mai ales, împotriva cui, obiectivul era simplu și realist: să apere… și să rămână în viață.

Astfel, cu echipe formate în stilul „cine pe cine a prins” și cu moralul distribuit inegal, scena era pregătită pentru un meci care promitea orice… mai puțin fotbal previzibil.3

Componența echipelor

AS FĂRĂ MILĂ

• Colonelu
• Motanu
• Popică
• Pizzaru
• Mihai
• Gigs
• Mitică
• Găbiță

REAL UMILINȚA

• Țolea
• Bebe
• Ciprian
• Ionuț (prieten Țolea)
• Bogdan
• Andrei
• Cristi Frizeru
• Hercule

Absențe notabile

Bronson - încă pe lista de convocare.

Imensa absența a fost la fel de elegantă ca prezența.

Vasea - a lipsit, dar gândul lui a fost cu echipa cu siguranță.

Gabi - n-a venit, dar îl iertăm, la vârsta asta știe când merită drumul.

Virgil - aceeași absență, probabil încă așteaptă convocarea.

Prima repriză – „rezistență de muzeu și ocazii pe bandă rulantă”

Meciul a început cum nu se putea mai rău pentru AS FĂRĂ MILĂ… sau mai bine spus cum nu se putea mai bine pentru REAL UMILINȚA, care s-au năpustit asupra adversarilor ca turcii la Bătălia de la Rovine, cu o poftă de joc și de gol de parcă se împărțea premiu la final.

Diferența de tonus s-a văzut instant.

Cei de la AS FĂRĂ MILĂ au intrat pe teren după ce Colonelu, Găbiță, Gigs și Pizzaru, bifaseră deja un maraton de vreo 120 de minute de tenis de câmp, iar asta s-a simțit din primele secunde:

• Motanu a fost finuț și economicos, genul „azi nu deranjăm fotbalul prea tare”
• Mitică a gestionat efortul ca pe un cont bancar în criză
• iar restul păreau că joacă mai mult din amintiri decât din energie

Cu toate astea, într-un mod aproape suspect de eroic, AS FĂRĂ MILĂ a rezistat.

În prima repriză, poarta a fost în grija lui Colonelu, care a apărat cu o determinare de om care știe că dacă nu scoate, nu mai iese viu din meci.

Dincolo, la REAL UMILINȚA, lucrurile erau relaxate: Țolea și Ionuț au făcut schimb de roluri în poartă ca la o rotație de cadre bine pusă la punct.

Presiunea însă a fost sufocantă.

REAL UMILINȚA a tras din toate pozițiile posibile și imposibile (cu excepția celei „capră”, unde probabil încă se lucra la execuție), prin:

• Andrei, motorul echipei, tânăr și neobosit la cei 23 de ani
• Cristi Frizeru, cu execuții tăioase
• Hercule, care a încercat să rupă plasa, nu doar să marcheze
• Ciprian Tractorul, care a arat terenul și a semănat șuturi
• și, desigur, Bogdănel Dansatoru, imprevizibil ca o coregrafie fără muzică

Ocaziile au curs ca la robinet: 5-7 șanse clare pentru REAL UMILINȚA, fiecare mai periculoasă decât precedenta.

De cealaltă parte, AS FĂRĂ MILĂ a arătat că, pe lângă rezistență, mai are și momente de inspirație:

Găbiță și Gigs au avut două-trei ocazii aproape clare, suficiente cât să țină suspansul viu și adversarii ușor iritați.

Și, ca un detaliu care nu putea trece neobservat, Gigs a fost într-o formă artistică rară: a fost pus pe dat mingea printre picioare adversarilor de parcă avea o normă de îndeplinit.

Ba chiar, la un moment dat, se crease impresia că nu mai caută poarta… ci doar „fermoare deschise”.

Și totuși… în mod absolut inexplicabil pentru cursul jocului, scorul la pauză a fost:

⚽ 0 – 0

Un rezultat care nu reflecta nimic din realitatea din teren, dar care a confirmat un lucru esențial:

AS FĂRĂ MILĂ, scăpase ca prin urechile acului.

Cu câteva parade, mult noroc și o doză serioasă de „las’ că vedem noi”, au reușit să amâne inevitabilul.

Dar semnele erau clare…👉 dacă nu schimbau ceva la pauză, în repriza a doua urma tăvălugul.

Repriza a doua – „meniul schimbat, covrigul servit”

Dacă prima repriză fusese un exercițiu de supraviețuire, în cea de-a doua AS FĂRĂ MILĂ a schimbat complet meniul… și restaurantul.

Colonelu a fost scos din poartă, iar Gigs a fost retras strategic între buturi, după ce în prima parte fusese ocupat cu activități industriale: angajări masive la „fabrica de fermoare”, unde le-a închis câtorva adversari… cracii fără preaviz.

Mutarea s-a dovedit inspirată.

Odată urcat în câmp, Colonelu, în tandem cu Găbiță, a început un festival de „unu-doi-uri” care a amețit complet apărarea celor de la REAL UMILINȚA.

Țolea, care la pauză era deja cu victoria în buzunar, a privit neputincios cum realitatea i-a făcut un tackling direct în optimism.

Și a venit dezastrul.

În intervalul minutelor 5–20, scorul a luat proporții suspecte, probabil și pe fondul unei ușoare indigestii colective la adversari.

👉 1-0 – Colonelu deschide scorul cu o lovitură de cap plonjat, după o centrare-șut din corner executat de Găbiță.

Execuție de manual… dacă manualul era scris după meci.

👉 2-0, 3-0, 4-0 – recital Găbiță

Găbiță s-a transformat brusc din observator în executant:

• un gol din pasă de la Mihai
• unul din combinație cu Mitică
• și unul „pe urmărire”, după ce Mitică a tras un șut… educativ de slab, salvat de vigilența lui Găbiță, care – după cum se știe – urmărește ca să nu fie urmărit

Între timp, Mitică a fost ținut constant în priză de colegi printr-un program intensiv de apostrofări.

Surprinzător, metoda a funcționat: și-a dat drumul la joc… nu pe el, ceea ce a fost un progres clar.

În apărare, Mihai a intrat în modul „ordine și disciplină”, având schimburi de replici și dueluri serioase cu Andrei și Cristi Frizeru.

Rezultatul?

Din „numărul 9”, Mihai a ajuns undeva pe la un 3 timid.

Gigs a confirmat și el între buturi, scoțând vreo două mingi grele, în timp ce Pizzaru a închis partea dreaptă cu sacrificiu și… respirație controlată.

De partea cealaltă, tabloul devenea jenant.

Cei de la REAL UMILINȚA erau:

• enervați
• plictisiți
• și ușor conspiraționiști, dând vina pe „americani” că au schimbat regulile jocului în favoarea adversarilor

Andrei își pierduse pofta de joc,

Hercule și Ciprian bombardau zona de dincolo de poartă (plasa din spate fiind în mare pericol), iar Cristi Frizeru era în continuare în căutarea golului de onoare… care întârzia ca un tren CFR.

👉 5-0 – fază aparent banală, dar devastatoare:

Colonelu preia, driblează portarul și marchează cu o lejeritate suspectă, de parcă meciul se mutase în reluare.

Imediat după, moment tensionat:

Bebe îi aplică o corecție la gioale lui Găbiță, arbitrul… contemplativ.

Explicația lui Bebe a fost memorabilă: „L-am lovit cu ambele picioare… ăla de jos și ăla de sus de 34 cm.”

Caz închis. Sau nu.

Pe final, în ultimele 6 minute, Colonelu revine în poartă, iar Gigs își asumă rolul de regizor, cu o diagonală perfectă, de la poartă la poartă, către Mitică.

👉 6-0 – finalizare simplă, fără emoții.

Bine că n-a fost cu umărul… că intram în comisii.

Și astfel, tabela a arătat exact ca în titlu:

🎾 6-0, ca la tenis

👉 Covrig servit regulamentar

Cu moralul prăbușit, nervii întinși și speranțele făcute pachet, REAL UMILINȚA a decis să părăsească terenul cu 4 minute înainte de final.

S-a jucat, oficial, doar 56 de minute…dar suficient cât să rămână în istorie.

Un meci intens, dezechilibrat și, mai ales,o lecție servită… fără drept de apel.

După un 6-0, ca la tenis, în care AS FĂRĂ MILĂ a servit elegant și a închis setul fără tie-break, a venit momentul adevărului: postmeciul.

Adică faza aia în care nu mai contează golurile… ci cine plătește terenul.

În mod absolut previzibil și perfect organizat haotic, Mitică nu a mai fost văzut la analiza tactică. De ce?

Pentru că era ocupat cu strângerea fondurilor, rol pe care și l-a asumat cu aceeași, determinare cu care a împins mingea la 6-0.

Circula printre colegi cu o seriozitate de casier la final de program:

• „tu ai dat?”
• „mai ai rest?”
• „vezi că e cu penalizare dacă întârzii”

Unii spun că a avut mai multă eficiență la încasări decât la șuturi. Nu confirmăm, dar nici nu infirmăm.

În paralel, Popică… om cu viziune modernă…opera cu SGR-ul.

Nu e foarte clar dacă era vorba de reciclare, strategie financiară sau pur și simplu un business paralel cu sticle abandonate pe margine, dar cert e că omul transformase postmeciul într-un mic startup.

Se zvonește că la un moment dat a cerut și bon fiscal pentru o doză.

Atmosfera?

Amestec de:

• glume
• reproșuri fine
• și analize tactice care începeau cu „bă, dacă dădeam eu acolo…” și se terminau în râs general

De partea cealaltă, REAL UMILINȚA…în reconstrucție emoțională.

Unii încă încercau să înțeleagă cum de la dominare totală s-a ajuns la acest covrig regulamentar, iar alții căutau explicații externe: terenul, mingea, americanii-gravitația… orice.

Andrei era pe modul „data viitoare”,

Hercule și Ciprian probabil încă reglau tirul, iar Cristi Frizeru rămânea cu promisiunea golului de onoare… care, din păcate, a rămas în întârziere.

Concluzia serii?

AS FĂRĂ MILĂ a demonstrat că uneori nu contează cum începi… ci cât de tare accelerezi după pauză.

REAL UMILINȚA a demonstrat că fotbalul e imprevizibil… mai ales când iei 6.

Iar în afara terenului…

Mitică a închis bugetul,

Popică a salvat mediul (și probabil niște bani),

și toată lumea a plecat acasă cu un gând clar:

meciul s-a terminat, dar povestea… abia a început 😄

După ce mingea a fost liniștită și tabela a rămas blocată la un 6-0 istoric, s-a trecut la adevărata competiție: hidratarea organizată… sau dezorganizată, după caz.

Evenimentul a fost deschis în forță de Mihăiță, care a participat în două etape distincte:

• la început, pentru a da tonul
• și la final, pentru a verifica dacă tonul s-a menținut corect

Practic, a fost și deschidere, și închidere… ca un festival bine pus la punct.

În linia întâi a hidratării s-au regăsit nucleul dur:

Gigs, Găbiță, Mitică și Colonelu, care, alături de Mihăiță, au dus greul serii și au închis programul în jurul orei 21:05, moment considerat oficial „fluierul final al sticlelor”.

Discuțiile au curs mai ceva ca pasele din repriza a doua:

• reluări ale golurilor (unele mai spectaculoase în poveste decât în realitate)
• analize tactice care începeau serios și se terminau în râs
• și inevitabilele „ți-am zis eu” spuse cu întârziere strategică

Mitică, proaspăt ieșit din rolul de colector de fonduri, a intrat în rolul de comentator financiar al serii, având grijă ca fiecare consum să fie justificat… măcar moral.

Colonelu, cu moralul ridicat după dubla din meci, a povestit faza de 5-0 de parcă ar fi fost finală de mondial. De trei ori. Minim.

Găbiță, omul cu hat-trick-ul, a fost în centrul atenției, dar a rămas fidel stilului: a urmărit tot… ca să nu fie urmărit.

Gigs a alternat între amintiri din poartă și contribuții solide la hidratare, confirmând că reflexele sunt bune și după meci, mai ales la fermoare

În plan secund, dar deloc liniștit, au evoluat:

Bebe, Pizzaru, Motanu, Ciprian, Popică și Astrahan (spectator de lux la meci, participant activ la glume)

Aceștia au părăsit zona de hidratare etapizat, fiecare cu propriul ritm și propriul nivel de „analiză profundă”.

Glumele au fost la ele acasă:

• despre scorul de tenis
• despre „americanii” care au schimbat jocul
• despre execuții ratate, dar reinterpretate genial
• și, desigur, despre cine a jucat și cine doar a participat

Popică, încă în spirit de antreprenor, a găsit probabil și aici oportunități de „reciclare”,

iar Ciprian a continuat să explice cum, de fapt, șuturile lui au fost bune… doar că poarta a fost prost poziționată.

Astrahan, din postura de observator neutru, a avut probabil cele mai savuroase concluzii, pentru că a văzut tot fără să transpire deloc.

Pe măsură ce orele au trecut, energia a scăzut, dar buna dispoziție a rămas constantă.

Unul câte unul, participanții au ieșit din scenă, nu înainte de a mai lansa câte o glumă sau o teorie revoluționară despre meci.

La final, a rămas concluzia unanimă: hidratarea a fost mai echilibrată decât meciul.

Deci,

AS FĂRĂ MILĂ - REAL UMILINȚA  6-0 (0-0)

⚽ Marcatorii golurilor – „cine a servit covrigul”

Pentru un scor de 6-0, ca la tenis, lista a fost scurtă… dar devastatoare:

• ⚽⚽⚽ Găbiță – 3 goluri (hat-trick de autor, cu execuții, urmăriri și „prezență la locul faptei”)
• ⚽⚽ Colonelu – 2 goluri (unul cu capul plonjat, unul de atacant trecut prin viață)
• ⚽ Mitică – 1 gol (simplu, eficient… fără umăr 😄)

Poza - atmosfera aia de noapte târzie de campus – iarba udă, luminile calde care ies din centru, copacii goi de iarnă-primăvară, clădirea veche din spate cu ferestrele luminate ici-colo. 

Are ceva cozy, dar și un pic melancolic, gen „s-a terminat o zi lungă și acum respiră locul”.

Centru de consiliere / orientare în viață / carieră, nu? 

Se simte că e un loc unde vin oameni să-și pună ordine în cap, iar poza asta parcă surprinde exact momentul de după ce toată lumea a plecat acasă.

 Vă pupă tata!

„EGAL CU SCÂNTEI”

 

Vineri, 13 martie 2026.

NERVII UNITED – CINE ȚIPĂ MAI TARE   2–2

Meciul a început democratic, aproape parlamentar.

Colonelu și Gabi 3 au organizat alegerile pentru jucători pe sistemul clasic: primul alege unul, al doilea alege doi.

Un fel de draft de cartier, dar fără comisie electorală și fără observatori internaționali.

Al 11-lea jucător, Bebe, a fost trimis prin convenție la CINE ȚIPĂ MAI TARE, cu promisiunea solemnă că în repriza a doua urma să schimbe tabăra.

Promisiune pe care aproape toată lumea o considera la fel de realistă ca promisiunile din campanie.

⚽ Echipele

NERVII UNITED

Asică – Pizzaru, Mihai, Mitică, Colonelu

CINE ȚIPĂ MAI TARE   

Bebe – Motanu, Popică, Gabi 3, Gigs, Găbiță

Prima repriză

Pentru NERVII UNITED, meciul a început practic de la 0–1.

Găbiță a tras primul șut serios, iar Asică a descoperit în acel moment că gheata dreaptă avea o gaură strategică exact pe direcția mingii.

Balonul a trecut elegant pe acolo, ca prin ușă deschisă, iar tabela s-a modificat rapid...0–1.

NERVII UNITED, au încercat să-i surprindă pe CINE ȚIPĂ MAI TARE, dar mai degrabă pe la portofel păreau că nu prea vor, pentru că în teren lucrurile nu ieșeau prea bine.

Și cum fotbalul pedepsește ezitările, CINE ȚIPĂ MAI TARE, a mai taxat o dată.

Tot Găbiță, tot șut serios, tot Asică în rol de spectator.

Deși portarul își lustruise ghetele cu ceva ce semăna suspect de mult cu superglue, mingea a refuzat categoric să se lipească de ele …0–2.

În acel moment, Mihăiță, Colonelu și Pizzaru au încercat să-și dea viața pe teren.

Din păcate pentru ei, nu aveau asigurare pentru așa ceva, iar rezultatele nu au apărut imediat.

Când speranța părea pierdută, Bebe a intervenit decisiv… fără să vrea.

În timp ce se gândea profund la fasolea lui Motanu din ghiozdan, mingea l-a lovit direct în mână.

Oficial, el a spus că nu a pus mâna pe minge — mingea a pus mâna pe el.

Penalty.

Colonelu a executat cu încredere: din poartă în poartă.

Mingea a ajuns la destinație și scorul s-a făcut: 1–2.

Imediat după fază, Gigs și Popică au cerut un mic proces pe teren.

Au propus chiar și o moțiune: că nu a fost henț, pentru că Bebe avea un junghi în spate și se ținea de bară.

Moțiunea a căzut însă rapid, probabil pentru că nimeni nu știa exact cine votează.

Repriza s-a încheiat astfel:

NERVII UNITED – CINE ȚIPĂ MAI TARE   1–2.

 

Repriza a doua urma, teoretic, să aducă și schimbarea promisă a lui Bebe.

Practic însă, Bebe a anunțat ferm că nu schimbă nimic, pentru că „el e sculă” și, după cum a explicat foarte serios, are și arme nucleare.

În aceste condiții, repriza a început exact cum începuse și meciul: cu același echilibru numeric, de 5 vs 6, dar cu mult mai puțină răbdare.

După aproximativ două minute din repriza a doua, a apărut pe teren Salam.

Nu neapărat voluntar.

A fost introdus cu forța în poarta echipei NERVII UNITED, într-o mișcare organizatorică rapidă, probabil pentru a stabiliza defensiva.

Moment în care Gigs a făcut o criză serioasă de nervi și s-a apucat să-l înjure pe Salam cu o dedicare demnă de o tribună plină.

După câteva momente de comunicare glasuită, cum îi spun specialiștii în diplomație de teren, lucrurile s-au mai liniștit și meciul s-a reluat.

De aici încolo, NERVII UNITED, au început o dominare sufocantă.

Era clar că voiau egalarea mai tare decât își dorea Bebe câteva eugenii.

Statisticile neoficiale indicau o posesie aproximativă de 80% la 20%, cifre care nu aveau prea mult sens matematic, dar reflectau perfect realitatea din teren.

Colonelu l-a servit pe Asică cu vreo trei pase perfecte în fața porții.

Problema era că Asică își lustruise ghetele, dar aparent nu le reglase.

Rezultatul:

-        Bara, încă o bară și încă o bară, pentru diversitate.

Între timp, în tabăra adversă, Motanu îl certa constant pe Popică.

Motivul era simplu: de când aveau 2–0, Popică grăbea jocul inutil.

Motanu îi explica calm, metodic, dar destul de des, că nu e nicio grabă.

Problema era că Popică nu părea să audă nimic.

Existau suspiciuni serioase că avea căști imaginare.

Când mai erau aproximativ 7 minute de joc, a venit faza decisivă.

Și, bineînțeles, tot de la Popică a pornit.

Într-un nou moment de grabă strategică, acesta i-a pasat mingea în fața propriei porți lui Gabi 3, care a vrut să o trimită mai departe către Găbiță.

Numai că Mihai a apărut cu un presing serios și l-a descotorosit elegant de minge.

Cum Bebe era plecat la cumpărături în acel moment (cel puțin asta părea din poziționarea lui), poarta era complet liberă.

Mihai a trimis mingea simplu în plasă și scorul a devenit 2–2.

Dar liniștea nu a durat nici măcar 10 secunde.

Același Gigs, a devenit imediat pivotul principal al unui nou scandal, cu Popică în rol de secund.

Argumentul lor era foarte clar: mingea fusese pasată de Popică către Gabi 3 din afara terenului.

Teorie care, evident, a deschis o dezbatere filozofică serioasă despre ce înseamnă exact „în teren”.

După aproximativ două minute de ceartă intensă, Motanu a intervenit decisiv.

Cu autoritatea unui crainic oficial și tonul lui preferat, a anunțat prin portavoce imaginară:

„Scorul final este egal.”

Chiar dacă mai erau vreo cinci minute de joc.

 

Care este concluzia?

2–2, multe bare, un penalty discutabil, un gol contestat, două scandaluri și o posesie statistic imposibilă.

Dar, privind lucrurile la rece, rezultatul a fost probabil cel mai corect posibil.

Pentru că în acest meci nimeni nu a vrut cu adevărat să piardă, dar toată lumea a vrut neapărat să aibă dreptate.

Iar la capitolul ăsta… toate echipele au câștigat. ⚽😄

După încheierea evenimentului sportiv intitulat „EGAL CU SCÂNTEI”, participanții au trecut la faza tehnică de hidratare și dezbatere tactică, desfășurată conform tradiției neoficiale a ligii de cartier.

Procesul de hidratare a inclus următoarele resurse logistice:

-        bere în cantitate variabilă,

-        suc pentru cei care declarau oficial că „mai conduc”,

-        covrigi în rol de suport alimentar,

-     și fasole bătută oferită pomană de Motanu, produs alimentar strategic destinat refacerii musculare și stimulării discuțiilor.

În timpul consumului controlat, s-a declanșat o analiză tehnico-tactică aprofundată a meciului.

Participanții au dezbătut intens următoarele teme:

-        dacă mingea a fost sau nu a fost gol,

-        dacă Popică era sau nu în teren când a pasat,

-        dacă gheata lui Asică era defectă din fabrică sau doar necalibrată,

-     și dacă posesia de 80% la 20% reprezenta o eroare statistică sau o realitate superioară matematicii clasice.

În paralel, fasolea bătută a fost consumată aproape integral, însă ceapa aferentă a dispărut misterios.

Investigația ulterioară a stabilit că Bebe a transportat ceapa acasă, după ce a confundat-o cu eugeniile pe care le căuta încă din repriza a doua.

La momentul realizării raportului final, Bebe nu confirmase încă dacă a descoperit eroarea, dar exista suspiciunea că prima mușcătură a clarificat situația.

În concluzie, procedura de hidratare a fost considerată un succes logistic și social, iar dezbaterea sportivă a stabilit unanim că:

-        meciul a fost bun,

-        scandalul a fost inevitabil,

-        iar fasolea lui Motanu merită repetată la următoarea etapă.

       Vă pupă tata!