Plumb

Dacă vremea de ieri s-ar fi regăsit acu vreo câţiva ani, trei-patru scaieţi rătăciţi l-ar fi onorat pe nea Nicu ceva mai devreme ca de obicei. Mitică ar fi spus pas, că nu vin oamenii, ăla mic era încă prea mic ca să aibă ceva de zis, Vasilică şi-ar fi găsit un sondaj urgent, Luci abia se mutase la ţară şi nu avea permis permanent de intrare în Capitală, ciungă-n păr cucerea piaţa franceză cu şlapi maro ultimul model. Anul trecut situaţia era pe cale să se schimbe, şapte-opt inşi fugiţi de acasă stăteau cu telefonul pe încă vreo doi-trei să-i scoată din bârlog şi le recitau de dulce până înduplecau pe vreunul să vină la teren.
Ceea ce s-a întâmplat însă depăşeşte toate aşteptările unuia care se numără oricând printre primii trei fanatici ai jocului de vineri, plecat de acasă mai mult în ideea unei degustări. Pe o ploaie rece şi sâcâitoare şi fără perspective de a se opri, şaptesprezece combatanţi au inaugurat noul an fotbalistic. S-a jucat pe structurile deja clasice, kopitanul Mitică îndeplinindu-şi visul de a-i avea parteneri pe Găbiţă şi tenisman, în faţa unor pelicani întăriţi cu Nicu şi Cristi Radio, dar fără doi dintre oamenii de bază, Paulică (sincere condoleanţe!) şi văru Dan. Campionii au început cu un om în plus, însă accidentarea lui Nicu a reechilibrat numeric echipele, prin frumosul gest al lui Bebe de a trece la adversari. Prima jumătate a meciului i-a aparţinut lui Cătălin, copilul apărând fantastic în cel puţin cinci-şase ocazii de unu la unu, iar guguştiucii, evident contrar cursului jocului, au deschis scorul. Cotcodac Silică, până atunci (şi după...) adormit, se demarcă, primeşte o centrare de pe dreapta şi cu o detentă imperială (măsurătorile de după meci au arătat o ridicare de la sol de circa 3,6 centimetri, record personal) catapultează balonul printre picioarele întredeschise ale lui Arghezi-Somnorilă.
Norocul pinguinilor (care au avut pe ansamblu o echipă mai bună) e că la faza imediat următoare s-a deschis sacul cu goluri, pterodactilii au început să lase spaţii libere, fie din dorinţa de a juca pe atac, fie datorită scăderii potenţialului fizic şi scorul s-a dus spre un 8-1, oarecum nemeritat. Golgeterii echipei, ca de obicei, Gică cu 5 bucăţi şi Găbiţă cu 3, restul şi vreo zece pase de gol revenindu-i lui Mitică. Starleta pelicană, în nota obişnuită, pe undeva sub zero, are totuşi satisfacţia de a fi reprimită (în perioadă de probă, după pile puse şi pe răspunderea prietenului Cristi) la nea Nicu. Loc în care s-a şi încheiat seara, cu doi-trei comeseni uşor aburiţi. Din decenţă, nu le spunem numele, dar presupunem că se ştiu...
Echipele, ca de obicei, vi le poate furniza tanti Vasilica, ar fi însă cazul să vă mai simţiţi şi voi, măcar cu o prăjitură.

PS: Accept o bere din partea celui ce "descifrează" primul titlul.