Cătă, eşti mai util în poartă (sic) !

„Privesc pe fereastră şi....”, acesta este începutul unui laitmotiv, atât de cunoscut nouă, prin care în fiecare vineri, cu câteva ore înaintea meciului, confirmăm pe blog că starea vremii ne este favorabilă, că suntem ajutaţi şi răsfăţaţi de mama natură să mai încingem încă o partidă de zile mari. Şi asta de aproape doi ani, fără întrerupere. Ce argument mai elocvent putem aduce în acest sens decât să ne amintim că acum două săptămâni ploaia şi vântul s-au dezlănţuit imediat după terminarea meciului, iar acum, la nici 12 ore de la victoria pelicanilor, am consemnat în Bucureşti prima lapoviţă adevărată din iarna asta. De toate acestea „se face vinovat”, zicem noi, doar MeteoMotanul, MM-ul nostru, responsabil plenipotenţiar în relaţia cu „timpul probabil”.

Aşadar vineri 20.01.2012, pe o vreme închisă, dar uscată, la +2-3gradeC, s-au aliniat următoarele echipe :

· Pinguinii – Lucian, Bebe, Beţe, Motanu, Stelică, Mitică, Găbiţă, Tudor şi Gigi

· Pelicanii – Cătă, Balaurul, Tavi, Nicu, Cristi-Radio, Claudiu, vărul-Dănuţ, Vasea şi , pentru circa 10min, mai mult simbolice, a reintrat în poartă Cristi, cu piciorul aproape refăcut după accidentarea din vara trecută.

De remarcat revenirea în lotul pelican a vărului Dănuţ şi trecerea lui Tudor „dincolo”, unde nu prea îi este locul, pentru a suplinii absenţele lui Gaby (accidentat) şi a lui MihaiTenisman-ul. Dar problema cea mai dificilă au avut-o tot pelicanii, căci Il Fenomeno nu a putut bifa prezent (răpus de răceală, aflat în tratament naturist cu „aspirina săracului”, servită la pat de cea mai fidelă secretară). Şi s-au cunoscut toate acestea. Pelicanii au câştigat fără drept de apel cu 5-2, după ce fuseseră conduşi cu 2-0 (!?).

Meciul a început destul de rău pentru pelicani, care încercând să organizeze din mers propriul joc, au fost surprinşi de câteva incursiuni pline de ambiţie ale pinguinilor care au şi marcat de două ori prin Gigi şi Mitică, ambii fructificând pase primite de la acelaşi vitezist. Pe măsură ce timpul trecea începea să se vadă clar faptul că pelicanii jucau cu totul altceva decât în ultimele 2-3 săptămâni. Formau o adevărată echipă. Pasele, combinaţiile între jucători, viteza de joc, dar mai ales efortul colectiv de a acoperii toate compartimentele de joc, fără a mai lăsa spaţii şi posibilităţi de manevră adversarului, au condus firesc la întoarcerea rezultatului într-o manieră entuziasmantă.

Golul 1000 în poarta pinguină, adică cel de 1-2, l-a dat Claudiu, care, dacă va avea continuitate, se va integra cu brio în Fenomenul de ziua 5-a. Acelaşi lucru despre vărul Dănuţ, care a marcat pentru 2-2 şi 3-2. Acest ultim gol a fost o capodoperă colectivă. Mingea a circulat năucitor de la Cătălin la Claudiu, apoi la Cristi-R, Tavi, iar Cristi-R şi în fine la Dănuţ, care a şi înscris în stil de mare vedetă. Demolatoare fază pentru campionii pinguini, deveniţi, în grup, simple exponate din colecţia „Madame Tussauds”.

Primele simptome ale colapsului au apărut în momentul în care muşchii campionilor au început să cedeze. Primul a fost Beţe (-de unde oare muşchi pe el dacă i se spune Beţe? , ce ciudat?) care a şi renunţat să mai joace, apoi rachetistul Găbiţă care prins fiind la mijloc de Balaur, Nicu şi Cristi, a forţat salvarea printr-o piruetă, a alunecat şi gata. A trecut în poartă şi, strângând din dinţi de durere, a contribuit, ca şi Cătă de atâtea ori, la limitarea catastrofei. Ultimul pe listă a fost Tudor, care a şi plecat şchiopătând. Le dorim tuturor refacere rapidă.

Ca mai întotdeauna, lucrurile au o simetrie a lor. Ce vrem să spunem? Păi iată, Cătă a ieşit dintre buturi la joc, iar Găbiţă accidentat, a trecut în poartă ! Starurile celor două echipe au făcut rocada. Din acel moment nema contraatacuri, incursiuni sau ocazii de gol la poarta pelicanilor. Au încercat ei, Mitică şi Gigi, să facă câte ceva ...dar nu, totul a ramas consemnat ca fiind simple exerciţii de educaţie fizică. Fiecare a rămas totuşi cu satisfacţia marcării a câte unui gol frumos. Tot e ceva.

Deci Cătă în teren. Nu vă spunem ce a urmat. O demonstraţie de tehnică, angajament şi forţă. De unul singur sau împreună cu echipierii lui (Cătă atunci când joacă este totuşi un tip generos şi leagă jocul cu toţi ai lui). Să fi văzut taică ghiulele, pase, combinaţii, replieri din faţă în spate şi apoi iar în atac. De fapt Cătă a dat o replică celor care uitaseră de ce e el în stare când joacă şi făceau mişto că e mai util în poartă, uitând că piciorul lui stâng este expus oricând unei rupturi de fibră atunci când marşează la efort. Cum e şi normal, el a marcat pentru 4-2 ( din penalty) şi 5-2.

Concluzie : - Scorul de 2-0 trebuie evitat cu orice preţ, mai ales când joci cu supercampionii, iar din echipa lor lipseşte Il Fenomeno.

Actualizare: miercuri 25 ianuarie 2012, ora 13,30