Un posibil răspuns

Vineri 18.11.2011 s-a dat un răspuns la întrebarea din titlul cronicii precedente. Timp de aproape o săptămână băieţii au meditat la cele petrecute în ultimele etape şi au decis: pelicani şi pinguini. Nu a fost unanimitate, dar şovăiala palidă a unora a fost luată de valul majorităţii. S-a consemnat şi un acord între cele două grupări, ca de obicei pelicanii cedând din considerente pacifiste, unii ar zice umanitare. Astfel, avându-se în vedere perioada lungă de regenerare a speciei pinguine, precum şi depăşirea limitei maxime, peste care cumulul exagerat de experienţă pe ansamblul echipei duce inevitabil la contraperformanţă, s-a hotărât pentru revigorarea echipei ca alături de veşnicul tânăr Sile, să fie cooptaţi şi alţi jucători din categoria 2+ . Acesta a fost în fapt şi adevăratul motiv pentru care cerberii pinguini au dorit renunţarea la sistemul de joc între cele două grupări tradiţionale. Se spera ca în acest mod să se piardă urmele rezultatelor negative din perioada cuprinsă cu aproximaţie între sfârşitul lui august şi mijlocul lui octombrie. Încă o dată s-a dovedit că sângele apă nu se face şi mulţi dintre pinguini au preferat revenirea la vechiul sistem, care dă, pe bună dreptate, continuitate întrecerii şi substanţă fiecărui meci. Bravo lor. Un început al acţiunii se poate constata şi din alcătuirea formaţiilor:

Pelicanii: Popicu, MihaiS, Balaurul, Şorţuleţ, Cătă, văru’Dan, CristiBiciclistul, TvR-Tudor şi tânărul Claudiu ,

Pinguinii: Virgil, Bebe, Motanu, Stelică, Gaby, Mitică, Găbiţă, Gigi, Vasea şi LuciMessi

Aşadar, la pinguini, blocul tradiţional, cel cu experienţă, plus “argintul viu” Vasea şi zvârluga LuciMessi (sosit la teren ceva mai târziu). La număr… şi un om în plus, bonus pentru orice eventualitate. La pelicani găseşti de toate: tinereţe, experienţă, păpuşari haioşi, de data asta păguboşi, debutanţi talentaţi, dar cam individualişti etc. Una peste alta dragii mei, vineri a fost un meci foarte frumos şi disputat, precum în vremurile de glorie de odinioară. Meritul aparţine ambelor formaţii.

Scorul final a fost de 4-2 pentru… pinguini. Marcatori :


1-0 , Sile, care în apropierea buturilor, i-a tras subtil şi elegant preşul de sub picioruşe lui Ţăndărică, care în loc să respingă mingea, rupea biletele furnicilor care treceau linia porţii prin iarbă. A căzut bietul Ţăndărică pe spate, în propria poartă, lăsându-şi perechile de membre agăţate în aţele invizibile ale porţii precum o marionetă scăpată de sub controlul păpuşarului . Acesta este Sile, de aceea este unic!

2-0 şi 3-0 , Gigel, “încălzit bine înainte de meci la petrecerea unui amic”, care a demonstrat, fără dubii, că alcoolul consumat cu măsură face bine sportului (primul gol-şut fără speranţă, al doilea cu capul, la o respingere bună dar ghinionistă a lui Ţăndărică, la un şut al Vitezistului, după ce trecuse de Şorţuleţ) .


3-1 , văru’Dan, cu un şut spelendid, parcă din unghi, după o lungă perioadă de forcing pelican. De fapt el şi-a răscumpărat o parte din eroarea de la lovitura de pedeapsă ratată la scorul de 0-0. Atunci credem noi că s-a jucat în bună măsură meciul. A fost momentul în care în loc să fie 1-0 pentru pelicani, a urmat rapid 1-0 şi 2-0 pentru pinguini .


3-2 , CristiB, cu un şut puternic, vole magnific, din partea stângă. Trebuie spus că el are şi meritul obţinerii loviturii de pedeapsă de care aminteam. Şi astea fără a străluci în mod evident, dar făcând risipă de energie în atac, unde a rămas tot timpul meciului, fără să scoată prea multe cuvinte .


4-2 , cine altul decât Vitezistul, care în plin iureş pelican, şi după 7-8 ocazii enorme ale acestora, când mingea pur şi simplu nu a vrut să intre în poarta bravului expelican Virgil, a punctat în plină alergare, din lateral spre centrul careului, cu un şut puternic în cros.

În rest, la acest scor Motanu a trecut la pelicani după plecarea lui Tudor, iar mai înainte, Cătă a trecut în poartă, după ce a făcut o întindere, forţând să joace încă de la început, pentru a ajuta echipa.

Desigur, au fost ocazii şi de partea pinguinilor, care au jucat cu ambiţie şi în orice caz au dovedit mai mult pragmatism decât pelicanii, care au dominat, dar au fost ocoliţi şi de şansă. Un exemplu, poate nu cel mai sugestiv, a fost bara extraordinară a lui Şorţuleţ (pe el doar Motanul îl mai laudă), în vinclul porţii, la o centrare în forţă, caracteristică lui CristiB.

Repet pe final de cronică, a fost un meci reuşit, palpitant, specific confruntărilor între două formaţii cu o întreagă istorie scrisă la activ.

Actualizare (marţi 22.11, Oţelul-Basel)
Suporteri elveţieni odihnindu-se
(mai ales Stelică...:)