Au meritat victoria

Pinguinii – Lucian, Bebe, Stelică, Motanu, Mitică (in fotografie), Gaby, Găbiţă, Gigi .

Pelicanii – Chirurgul (în fotografie, deşi s-ar putea identifica cu el şi alţi pelicani) , Virgil, Balaurul, Popi, Cătă, TVR-Tudor şi Milito .

Imi este destul de greu să găsesc o idee în jurul căreia să pot face cronica meciului de vineri 15.04.2011. Nu e un motiv anume, ci mai de graba o stare generală de apatie. In atare situatie, dacă învingeau pelicanii, lucrurile ar fi fost altfel? Probabil putin mai bine, dar nu îndeajuns.

Din capul locului , trebuie arătat ca victoria pinguinilor (4-1) a fost pe deplin meritată. Pe un teren în aparentă bun după ploile căzute în zilele anterioare , dar cu denivelări ascunse şi uşor alunecos în zona superficială de contact, s-a desfăşurat un meci în care pinguinii au venit mult mai motivaţi şi cu o dorinţă mărturisită de a obţine un rezultat pozitiv. Acesta trebuia să şteargă amintirea ultimelor două etape, în care arbitrajul şi apoi caznele experimentului inovator de săptămâna trecută îi aduseseră în pragul disperării. E adevărat că, prin felul cum s-au comportat în teren, pelicanii au contribuit şi ei din plin la acest rezultat .

Echipele au început meciul cu trac, la prima fază mai importantă pinguinii fiind cât pe ce să-şi automarcheze în stilul lor inconfundabil (minge respinsă în transversală) . De data asta au ratat. În schimb s-a înscris la poarta cealaltă. La o minge bâlbâită, venită după executarea unui corner, Gigel a profitat, marcând sec din apropiere. A urmat o zvâcnire de orgoliu şi Popi reuşeşte să egaleze scoţînd un chicot scurt şi subţire, de scapete fericit. Şi ceilalţi pelicani s-au bucurat, dar totul a fost doar un foc de paie. A urmat rapid golul de 2-1 după care, fie neşansa , fie lipsa de inspiraţie şi neîndemânarea pelicanilor au făcut ca replicile lor să nu se mai concretizeze cu nimic pe tabela de marcaj. Chirurgul s-a “tăiat” cu propriul bisturiu pierzîndu-şi cadenţa şi suflul, Popi s-a răcit de tot şi a vegetat zeci de minute pe unde apuca, vorbind de unul singur despre toate şi nimic, Milito neinspirat şi credem noi insuficient de bine pus în valoare, iar Cata, cu tot efortul lui extraordinar, nu a reuşit de unul singur ( Tudor a plecat pe la jumătatea meciului) să mai schimbe soarta partidei. Cam aşa a arătat spectrul neputinţei. Paradoxal, cei mai buni pelicani au fost doi fundaşi, Balaurul şi Virgil cărora nu li se pot reproşa prea multe, amândoi contribuind din plin la limitarea scorului. În partea a doua Lucian a jucat la pelicani pentru a compensa plecarea lui Tudor. Din păcate şi el a fost atras în jocul deslânat şi fără idei al noilor lui echipieri.

De partea cealaltă , cu toate stângăciile caracteristice jocului pinguin, s-a simţit un plus de ambiţie şi, cum spuneam, dorinţă de a câştiga. Pinguinii au profitat din plin de omul în plus avut în prima partea, perioadă în care s-au risipit multe din rezervele de energie ale pelicanilor. Exceptându-l pe Bebe, au urcat în atac, rand pe rand, Stelică, Motanu, Gaby... Mitică şi, dacă nu au marcat, cel puţin i-au ajutat pe cei doi agresori din avanposturi, numiţii Gigi şi Găbiţă, să-şi bifeze fiecare câte două goluri la palmares.

Cu toate că în perspectiva meciurilor viitoare trebuie să fim circumspecţi, ne bucură faptul că tandemul marcator Gi&Ga este pe calea cea buna, Cooperativa “Mâna şi Piciorul” părând că îşi face bine meseria, reuşind să-i pună încetişor dar sigur pe roate.