„Au suferit, au rezistat, au lovit”

 

Vineri, 30 ianuarie 2026, în campusul Agronomie, s-a jucat etapa de Ziua 5, o rundă cu aer de „să moară capra vecinului”, dar doar metaforic, pentru că toată lumea a venit cu chef de mișcare, glume și, eventual, goluri.

Înainte de orice tactică, schemă sau alegere de jucători, două personaje importante au intrat în poveste cu rezervorul aproape gol.

Adi Colonelu și Găbiță sosiseră direct de la tenis de câmp, vizibil epuizați, cu picioarele încă întrebându-se dacă sunt pe zgură sau pe sinteticul de la fotbal.

Ca bonus, Adi Colonelu a venit și cu o accidentare, ca să fie meniul complet.

Nici Gigs nu se afla într-o stare ideală: a evoluat mai mult într-un picior de călușar sau, după unele surse, într-un stil apropiat de călugăr shaolin aflat la antrenament de echilibru spiritual.

Și pe ultima sută de metri s-a primit un mesaj de la Vasea. Ce-o fi conținând, oare?

Un raport de pe front:  “Sunt blocat eroic în trafic din cauza unui accident. Așa că azi pasez fotbalul. Distracție maximă!”

Și astfel cu acest tablou aproape artistic, Gabi 3 și Mihai T, au ajuns la momentul alegerilor, iar prioritatea i-a revenit lui Gabi 3, lucru care avea să conteze mai mult decât părea la prima vedere.

Pe hârtie, duelul suna promițător:

Posesia Fără Gol – echipă cu mingi multe, idei și speranțe.

Autobuzul Magic – echipă cu frână de mână trasă, dar cu motorul pornit.

 

Posesia Fără Gol i-a trimis în teren pe:

Găbiță – Cristi Astrahan, Alex, Bronson, Gabi 3, Salah, Tudor, Doctoru.

 

Autobuzul Magic a replicat cu:

Pufosu – Bebe, Popică, Bogdan, Răzvan Motanu, Mihai Tenismenu, Gigs, Mitică, Adi Colonelu.

Avancronica

Deci vom avea un duel de minifotbal care promite transpirație, orgolii și cel puțin o discuție despre arbitraj.

Posesia Fără Gol, vine motivată, cu echipament complet (mai puțin unul care a uitat jambierele) și cu încrederea clasică de dinainte de meci: „suntem bine, avem lot”. 

Se bazează pe pase scurte, șuturi ambițioase și pe celebrul „lasă că intră”.

Cei de la Autobuzul Magic sosesc concentrați, ușor întinși de la drum și convinși că terenul e „puțin cam mic”. 

Promit alergare multă, faze lucrate și inevitabilul argument: „noi vom juca mai bine”.

Factorii cheie Portarii – pregătiți să devină eroi sau să audă „n-aveai ce face”.

Apărătorii – gata să alunece decisiv sau să ceară fault.

Mijlocașii și Atacanții – convinși că fiecare minge e de gol.

Se anunță goluri frumoase, ratări legendare, indicații strigate simultan și o atmosferă care transformă un simplu meci de minifotbal într-un eveniment memorabil.

 

Meciul a fost, teoretic, „fără istoric”.

Practic, urma să-și scrie propriul roman scurt cu accente de comedie.

Fluierul de start a găsit echipa Posesia Fără Gol, instalată confortabil în jumătatea adversă. 

Pasele au curs, triunghiurile s-au desenat frumos, iar mingea a circulat cu ambiție.

Problema a fost că poarta părea obiect decorativ.

Șuturi pe lângă, șuturi în portar, șuturi „era bun dacă mai venea cineva”, toate s-au adunat într-un rezumat perfect pentru filosofia echipei: multă muncă, puțină răsplată.

Autobuzul Magic, în schimb, a stat la pândă.

Cu scaunele rabatate, centurile puse și farurile stinse.

În intervalul minutelor 10–30, Autobuzul a pornit motorul.

Din jurul minutului 10, Autobuzul Magic a trecut de la modul „parcare laterală” la modul „lovim și plecăm”.

Prima lovitură a venit de la Mitică, care a profitat de o nesincronizare și a deschis scorul fără prea multe politețuri.

A urmat Popică, care a dublat avantajul după o fază simplă, dar extrem de eficientă.

Apoi a intrat în scenă Adi Colonelu, care a decis că un gol nu e suficient pentru o seară reușită și a mai adăugat încă unul.

0–4 pe tabelă, într-un meci în care Posesia Fără Gol părea că dominase tot, mai puțin zona esențială: interiorul porții.

Autobuzul Magic, nu a avut nevoie de posesie, ci doar de claritate și sânge rece.

În tot acest timp, Posesia Fără Gol a încercat orice:

la loto – poate pică,

la cazinou – poate iese roșu,

în trafic – poate se deschide o bandă.

Nimic nu s-a legat.

Fazele arătau bine până la ultima atingere, apoi se rupeau ca o propoziție fără punct.

Cu aproximativ 5 minute înainte de pauză, Găbiță a părăsit spațiul Schengen al porții și i-a predat mănușile lui Bronson.

O mutare care, la prima vedere, părea mai degrabă un act de disperare.

Doar că disperarea avea să fie inspirată.

La ultima fază a primei reprize, Găbiță a apărut în ofensivă și a reușit să marcheze, aducând un strop de speranță și un gol extrem de important pentru moral.

Scor la pauză: 1–4

Posesia fusese aproximativ cam 60–40 pentru Posesia Fără Gol, dar fotbalul nu se juca pe procente, ci pe goluri.

Autobuzul Magic intrase la vestiare cu avantaj consistent și cu sentimentul că planul funcționase perfect.

Posesia Fără Gol intrase la vestiare cu aceeași întrebare veche:

„Cum am ajuns aici?”

La pauză, s-a pus problema unui schimb de forțe pentru echilibrarea partidei.

Bebe, jucătorul propus inițial pentru migrare, a refuzat, ca de obicei, cu demnitatea unui om care știe cine este.

Motivul a fost clar și greu de combătut: el se considera fondatorul acestei mișcări, fie ea tectonică, fotbalistică sau intergalactică și nu putea trăda cauza.

 În aceste condiții, Bogdan a fost cel „racolat” pentru cealaltă tabără.

Cu un om în plus, Posesia Fără Gol a reușit performanța de a domina și mai categoric decât în prima repriză.

Ieșirea definitivă a lui Găbiță din poartă s-a simțit imediat.

Jocul combinativ a devenit mai cursiv, pasele mai îndrăznețe, iar construcția mai coerentă.

Eforturile au fost răsplătite atunci când Salah a redus din diferență, finalizând o fază lucrată frumos.

Pentru câteva momente, s-a simțit miros de remontada.

Dar entuziasmul a durat puțin.

La o fază aparent banală în propriul careu, Salah, dorind să respingă mingea, a încurcat direcțiile, legile fizicii și probabil și axa Pământului, trimițând balonul în propria poartă.

Un autogol care a turnat plumb (știm unde) a făcut ca tabela să arate 2–5 și care a readus Autobuzul Magic pe banda de viteză.

Deși asediați constant, cei de la Autobuzul Magic au continuat să fie letali.

Mitică a mai punctat o dată, confirmând că avea seara lui.

Apoi, moment de aplauze:

Mihai Tenismenu a înscris cu o lovitură de cap superbă, sub bară, după o centrare venită din corner de la Adi Colonelu, omul care, deși accidentat și obosit, a livrat mai mult pase ca să nu-l ia somnu pe teren.

Scorul devenise un neverosimil 2–7.

Dar Posesia Fără Gol, nu a renunțat.

Au băgat cărbuni, lemne și probabil și câteva brichete imaginare, reușind să mai marcheze două goluri pe final, reducând proporțiile scorului.

Autorii golurilor au fost Tudor și Doctoru, doi oameni care au refuzat să lase meciul să se termine doar ca o lecție dură, ci și ca un mic act de orgoliu fotbalistic.

Nu a mai fost timp pentru miracole, dar a fost suficient pentru a salva aparențele.

S-a consemnat astfel rezultatul final:

Posesia Fără Gol – Autobuzul Magic 4–7  (1–4)

Marcatori:

pentru  Posesia Fără Gol

•         Găbiță   ⚽

•         Salah     ⚽

•         Tudor   ⚽

•         Doctoru  ⚽

pentru  Autobuzul Magic

•         Mitică  ⚽⚽

•         Adi Colonelu   ⚽⚽

•         Mihai   ⚽

•         Popică  ⚽

•       Salah (autogol) ⚽

Un meci care a confirmat titlul serii: - „Au suferit, au rezistat, au lovit”

MVP-ul meciului: - Mihai T. – pentru golul cu capul sub bară, dar și pentru calmul de om care știa că Autobuzul merge pe șine bune.

Golgheterii serii:

⚽ Adi Colonelu – 2 goluri, deși accidentat și venit direct de pe terenul de tenis.

⚽ Mitică – 2 goluri și titlul neoficial de „inepuizabilul serii”.

Ratarea meciului: - Salah – no comment

Cel mai bun portar: - Pufosu – conform propriei declarații.

 

Acesta a susținut că, dacă nu ar fi avut o accidentare misterioasă și profund serioasă, nu ar fi încasat patru goluri, ci maximum unul, eventual din întâmplare sau din eroare de arbitraj imaginar.

Surse din anturaj au confirmat că Pufosu „prizase” ceva înainte de meci, pentru că era atât de pufos încât nici tricoul nu mai stătea cum trebuie pe burtă, dar asta nu l-a împiedicat să se considere portarul meciului.

După efortul depus pe teren, jucătorii s-au retras strategic la terasă pentru celebra repriză a treia, cunoscută și sub numele de hidratare oficială.

Aici a intrat în scenă Bronson, mare om, mare caracter, care a omenit masa cu ceva de-ale gurii și cu vin la cutie, aproximativ cinci litri, după estimările specialiștilor în recipiente flexibile.

Gestul a fost apreciat unanim și a ridicat moralul tuturor celor rămași în zonă.

Nu toți participanții la meci au continuat însă și mișcarea de după.

Bogdan a dat bir cu fugiții, plecând în grabă după Doctoru, Tudor și alți fugari strategici, probabil pentru a nu fi prinși în offside-ul social.

Petrecerea s-a încheiat oficial în jurul orei 20:40, lăsând în urmă mese goale, pahare goale și multe amintiri plăcute.

Au fost descoperite și alte calități la unii jucători. 

Vă pupă tata!