Vineri 16 februarie 2024, după obișnuita partidă de ziua5, ne-am strâns nu cu mic - cu mare, ci cu mare și cu și mai mare 😍 la un eveniment mai mult unic decât rar, lansarea cărții de memorii a lui Ioan Armeanu, adică tatăl lui Bronson al nostru, exponentul veteranilor de ziua5, cum l-am numit în prezentare!
Prefer să redau în imagini ce s-a întâmplat la Șosea, cu mulțumiri pentru cei care au onorat invitația, dar și cu speranța unei reeditări pentru cei care au lipsit, mai mult sau mai puțin motivat. Sper că i-am cuprins pe toți în fotografii (scuze dacă nu e aceeași calitate la toate, la unele am făcut captură din video).
Avanpremiera
Un mic simbol: ceasul oprit la 17:30, ora stabilită!
Un mare simbol, pe fundal rulează știrea morții lui Navalnîi în... Siberia!
Instantanee cu cititorii...
Foto de grup, cu cărțile 💓
Și bonus, Căpitanul Robocop, sub privirile invidioase ale Doctorului... 😊
PS. Cronica etapei, în comentarii...
Telegrafic, 12 combatanți, alegeri Dan Pizzaru cu Găbiță, în ordinea asta.
RăspundețiȘtergereE1: Gabi - Motanu, Bogdan, Tudor TVR, DanP, Doctoru
E2: Bronson, Virgil, Popică, Găbiță, Mitică, Vasea
Meci epuizant (aproape numai veterani!) și palpitant, cu dublă întoarcere de scor, care a evolutat așa... E1-E2: 2-0, 3-1, 3-4 (la pauză), 5-4, 5-7!
Goluri: Tudor, DanP și Doctoru (nu știu care/câte), respectiv Popică-Mitică-Găbiță câte 2, Vasea 1.
Doctoru a dat 3 goluri pentru echipa sa si un autogol pentru E2,deci Popica a marcat un singur gol,cred ca primul,dar un gol frumos.
ȘtergereNu îmi amintesc (auto)golul respectiv, restul le ”văd”.
ȘtergereSa se inscrie la cuvant,adica sa scrie aici,insusi Doctoru.
ȘtergereMĂREȚ!
RăspundețiȘtergere𝗡𝗼 𝗰𝗼𝗺𝗺𝗲𝗻𝘁, mai departe!
👏👏👏👏👏👏👏 .......
Da,intr'adevar,un eveniment maret,felicitari celor doi protagonisti,Nelu-Bronson si Gabita! Am citit deja cartea pe nerasuflate si pot spune ca este pe alocuri,prin punctele esentiale,chiar emotionanta; marturisesc ca la ultimele pagini in care este descrisa intoarcerea acasa dupa 3ani de lagar,la revederea cu familia,cu cei dragi,chiar mi-au dat lacrimile...
ȘtergereMulțumim, Colonele! N-o fi fost chiar măreț, dar deosebit a fost. :) Păcat că s-a suprapus cu evenimentul din familia ta.
ȘtergereVasea, ai și citit-o?! Felicitări pentru prima recenzie, așteptăm și altele. :)
ȘtergereReferitor la meci, pot spune doar că, nea' Vasea, are dreptate.
RăspundețiȘtergere1 gol a dat Popică și Doctoru un autogol.
De ce nu-i numeri Doctorului și pasele de gol?
ȘtergereAm făcut doar o 𝗿𝗲𝗺𝗮𝗿𝗰𝗮 la comentariul lui 𝗻𝗲𝗮' 𝗩𝗮𝘀𝗲𝗮!
Ștergere𝗥𝗲𝘀𝘁𝘂𝗹 cade în sarcina ta, 𝗠𝗼𝘁𝗮𝗻𝗲!
Mie mi-au ieșit vreo trei, da pentru adversari. Partea nașpa e că am jucat io foarte prost.
ȘtergereAm citit cartea . Interesantă,cu referire la condițiile inumane din lagărele de prizonieri.O carte asemănătoare a scris Pavel Corut despre tatăl său.
RăspundețiȘtergereDespre carte, momentan doar atât: s-a apucat coana-mare s-o citească?!?
RăspundețiȘtergereLăsând la o parte alte merite, vineri am prins unul dintre cele mai slabe meciuri. N-am simțit mingea, n-am simțit copechipierii, am fost lent (ca dovadă două faulturi, după ce am ajuns târziu la minge) am dat și cu ea în mână în propriul careu. Am recunoscut imediat, banditu de Mitică se și grăbea să bată penalti, Găbiță a fost galanton.
Probabil meciul trecut (cu hențul la Țolea și norocul chiar pe final) nu meritam să-l câștigăm, parcă nici pe ăsta nu meritam să-l pierdem...
Pentru mine meciul a fost chinuitor, m-am trezit că toți care alergau erau în echipa cealaltă! Așa că a trebuit să fac ambele faze după mult timp, cred că de dinainte de accidentare. Nu eram pregătit pentru așa ceva, m-am și recuperat greu, sâmbătă abia mergeam pe stradă, mă dureau în special genunchii...
ȘtergereCam are dreptate Gabita,in final cand adversarii ne presau cu egalarea,chiar si eu,staticul,am coborat spre aparare sa dau o mana de ajutor si cand s-a recuperat mingea si Mitica a plecat pe contraatac,eu eram gata,gata sa raman pe loc,dar din instinct am pornit-o agale spre poarta adversa,iar Mitica mi-a pasat si cu mare grija am impins incet basica in poarta punand capat meciului...Motanu era varf,iar Gaby iesise in lateral dr. sa-l incurce pe Capitan...
ȘtergereReferitor la goluri,este de mentionat cel marcat de Gabita,reluare pe spate cu capul in paianjen din minge lunga aruncata din aparare,deja marca inregistrata ca procedeu de a finaliza...
Vasea, golul cu capul nu a fost la păianjen, dimpotrivă, a atins pământul înainte să intre în poartă! :) Cheia a fost devierea pe spate în direcția opusă cele de deplasare. Fundașii și portarul s-au deplasat odată cu mine spre dreapta, unde venea mingea lungă, iar eu am deviat-o spre stânga, pe contrepied, la colțul lung. Dar da, de menționat, cum zici, pentru că dincolo de execuție a fost și gol important, cel egalizator, într-o perioadă în care nu prea mai legam mare lucru.
ȘtergereTrist , ca la acest eveniment"mai mult unic decat rar",cum indreptatit s-a spus, multi dintre cei prezenti n-au avut bunul simt de a se elibera pentru cateva minute de co
RăspundețiȘtergereTe-a taiat internetul chiar cand voiai sa faci reprosuri
ȘtergereNu ştiu de ce,pe parcursul lecturării cărții "Suflete mutilate",nu de puține ori am avut senzația că Nelu-Bronson este povestitorul şi nu tatăl său...Când am găsit şi două nume foarte asemănătoare cu ale unor colegi de la fotbal,această impresie mi s-a întărit.
RăspundețiȘtergereMitiță=Mitică şi Pompică=Popică...
Scuze, dacă am greşit în intenția mea de a încheia într'o notă optimistă!
Da, nu te-ai înșelat, aceeași impresie am avut-o și eu de multe ori când transcriam textul!
Ștergere