Mai bine Petanque, joc de seniori adevărați

Iată un sport mai potrivit pentru mulți dintre noi. Liniște, concentrare, mișcări ample, no rush.

Dar nu ne place fără presiune, așa că să trecem la ale noastre. Multă lume etapa asta, se putea juca 10 la 10, și încă mai puteau apărea câțiva. Am contribuit și eu la aglomerație cu cei doi tineri, Matei și Fabian, care au fost opțiunile secunde la alegeri. Echipele au fost făcute de mine și de Ely, eu alegând primul prin convenție.

E1: Luci, Motanu, Gabi, Matei, Robert, Mitică, Andrei, Găbiță, Vasea

E2: Paul, Stelică, Doru Bețe, Bronson, Popică, Tudor (Tavi), Ely, Fabian

Dintre cei doi sosiți cu întârziere a jucat doar Tavi, care venise gata echipat, spre deosebire de Bebe care nu s-a mai schimbat. Chiar și așa, Tavi a beneficiat de ieșirea lui Tudor, căruia nu-i place la înghesuială.

Scorul a fost 2-2, cu fiecare echipă la conducere: 0-1, respectiv 2-1. La final, Ely a mai înscris un gol fără opoziție după un aut intenționat al lui Motanu, la o neînțelegere legată de ultima fază sau ultimul minut, prilej să se contreze între ei.

Fiind puține, am ținut minte golurile și le pot descrie:

- Ely, după o minge făcută pe stângul și încheiată cu un șut imparabil (a progresat mult cu al doilea picior, mi-a dat și mie un astfel de gol acum câteva săptămâni, iar dacă își adaugă și această nouă dimensiune în jocul său, va fi imposibil să mai fie balansat valoric de cineva)
- Mitică a împins în poartă din apropiere o minge atinsă și amortizată de Vasea și de Paul
- Andrei, după ce a ratat un voleu cu dreptul, mingea i s-a așezat norocos pentru un voleu cu stângul pe care l-a plesnit sub bară (cu Popică în poartă)
- Ely, cu un șut tare pe direcția lui Luci, care face o mișcare de hoola-hop din șolduri, făcându-i loc să treacă

Ca aspect, a fost un joc de-a șoarecele și pisica între Ely și mijlocul + apărarea noastră (Gabi, Motanu, Matei, Robert, Andrei, câteodată și eu). Toți s-au descurcat mai mult decât onorabil, dublați și de intervențiile lui Luci, care i-a scos lui Ely inclusiv din poziție de unu-la-unu. Totuși, Ely nu a reușit să lege mai nimic cu Fabian, care a încercat câteva șuturi pe cont propriu (la unul din ele a lovit bara, iar dacă Luci nu avea un reflex pe linia porții, ar fi fost gol).

Dincoace s-a jucat ceva mai combinativ, atât cât se putea la 18 oameni pe teren. Am dat și eu două bare, cu Paul în poartă, înlocuit de Popică apoi, care a salvat rezultatul pe final, când am scăpat doi contra unu, dar i-a ghicit pasa lui Andrei către mine și a scos-o din alunecare.

Referitorul la concursul cine țipă mai tare, dintre Bețe și mine, l-am rugat ulterior pe Robert să-mi spună dacă au fost ceva circumstanțe acolo. Citez: ”Nuu, nici gând, în burtă mi-a venit. Nici măcar nu m-a șters pe mână sau ceva. Știi că eu recunosc. Dar chiar nici gând”. De altfel, Ely ceruse de control, deja se dusese să bată corner. Când intră în zona aia de tensiune, când nu se mai controlează, Ely cere orice, așa cum a mai cerut henț și la Gabi care stătea în zid cu mâinile în poziție regulamentară, acolo unde-i e greu voinicului. Dar mai ales amintiți-vă de faza aia de astă-vară, când la un gol al lui Mihai a susținut că a fost fault la portar până a recunoscut Bronson că nu l-a atins nimeni!

Una peste alta, destul de mare încâlceală etapa asta, mai multă lume nemulțumită decât de obicei în cazul unui egal. În ce mă privește, singurul aspect pozitiv a fost că, deși am avut unele rețineri, în general nu m-am menajat și n-am mai simțit vreo jenă la piciorul cu probleme. Așadar decizia să stau în poartă câteva etape a fost salutară, data viitoare voi fi full in.