Ziua în care au cântat găinile

Nimic bun ieri la orizont, după ce, într-un târziu, s-au stabilit echipele. Poate doar faptul că se juca, și încă în distribuțiii consistente, dat fiind că la ora trei trecute fix (de fapt, la și cinci), subsemnatul era solo pionier la teren. Treptat, ne-am strâns neașteptat de mulți pentru o zi cu meci și cam la patru fără a început partida, în următoarele distribuții:
Cotcodacii: Luci - Gaby, Răzvan- Gabi3, Mitică, Tudor - Marinuș, Matei2
Agaricii: IonuțM - Virgil, Stelică, Tavi - Adi, Ely - Găbiță
Așa cum din păcate intuiam, omul în plus n-a contat în startul meciului, mijlocul cotcodac neajutând nici apărarea, nici atacul, tandemul Ely-Găbiță, ajutat de tânărul culturist Adi (nu neapărat o mare valoare, dar util și disciplinat tactic, cu șut nu tocmai rău) ne-a făcut franjuri, astfel că primele trei bucăți le-am servit pe nemestecate, perioadă în care Mitică a luat de trei ori la țintă barele, semn de mare ghinion. Treptat însă jocul s-a așezat, jucându-se de la egal la egal, chiar dacă scorul a urcat la 5-2, trendul fiind însă în favoarea păsăroilor. S-a trecut prin 6-5, apoi egal la șapte, pentru ca finalul să consemneze o neverosimilă și poate nemeritată răsturnare de situații: 9-7
Îi las pe Agarici să-și analizeze prestația, voi pomeni doar câteva cuvinte despre învingători. Lucibal a prins una dintre zilele sale indiferente, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Căldura nu-l avantajează, adversarii au fost băieți răi și-au tras tare, totuși două intrevenții din final au fost cruciale. Gaby este jucătorul cu care-mi place cel mai mult să fac pereche, cel puțin pentru faptul că aproape că nu face neforțate și foarte rar trebuie să ne explicăm câte ceva. Gabi3, izolat la început în dreapta, n-a prins chiar meciul cel mai bun, ar fi putut fi uneori mai altruist, rămâne însă omul care-și mobilizează echipa. Tudorică, ca de obicei, de nota zece, adunată în ultimele trei reprezentații, dă în continuare probe ca dublură în Omul Invizibil, ajutat în prima parte și de Marinuș, foarte supărat c-a terminat stocul de blend-a-med și că-l doare de la frecatul pe uscat. După ce-a bolborosit într-una, ca doamnele babe, nu-ș ce minune s-a întîmplat și gherțoiul s-a retras în apărare, cu neșteptat de mare folos de altfel. Din păcate pentru Siliboa, Matei2 s-a adaptat cu brio postului de vârf, iar dacă golurile celor doi sunt la fel de urâte (frumoase am vrut să scriu, de fapt...) aportul său în apărare este unul consistent, așa că nu-l văd bine pe Leșin, mai ales dacă o arde la tembelizor, în loc să vină cu băieții.
Ultimul, dar nu cel din urmă, căpitanul Mitică, obosit de la mireasă acu o săptămână, supărat ieri că și-a pierdut programarea la coafor, a prestat  în rolul Cenușăresei. Băiat de mingi pierdute, alergător pe loc, logodit cu ghinionul, s-a dat la un moment dat peste cap și din broscoi s-a transformat în prinț. Goluri, pase, driblinguri, deposedări, travaliu (nici chiar așa, dar am de gând să-l taxez cu-o bere și bag și eu cât pot), inteligență, frumusețe, spirit creator și vizionar, cuvintele prea multe-s de prisos. Rămâne doar un titlu...

M-a învățat și pe mine cineva să compar două poze: în primul rând, nasul, apoi forma bărbiei, ovalul feței, curbura gurii și forma ochilor. Cea de sus este doamna președintă a Croației, Kolinda, slăvit fie numele domniei sale, cea de jos ar putea fi sora sa geamănă.
PS: Dacă poza coboară mai jos de gât, intră în calcul și alte elemente. Oricum, și maestrul Ioanițoaia zice c-ar fi văzut poze cu prima doamnă în costum de baie, deci ar fi mai mulți fraieri. Chiar mulți de tot, dacă-i numărăm și pe cei mai prostuți, care-au pus boticul (ar vrea ei...)la Coco Austin.