Meci cu suspans

Vineri 13 s-a jucat afară, pe vreme plăcută şi teren lat. Ely şi Cătălin şi-au împărţit, în această ordine, echipele:

E: Găbiţă, Bebe, Gabi, Paul, Ely, Vasea
C: Tavi, Beţe, Motanu, Cătălin, Mitică, Popică + Bogdan (jumate cu jumate, teoretic)

Pe terenurile din spate soarele chiar este o problemă pentru poarta din dreptul terenului de iarbă. Eu (Găbiţă), fiind portar, n-am fost deranjat neapărat pe faza de apărare, fiindcă adversarii n-au trimis prea multe mingi înalte, însă la repunere trebuia să duc mâna la ochi pentru a putea distinge coechipierii de adversari. Ca o consideraţie în ceea ce priveşte alegerile, deşi a ales primul, iarăşi Ely a cam căzut de fazan. La noi în echipă au nimerit cei mai bătrâni oameni, atât de în vârstă încât le-au murit trei broaşte ţestoase!  N-aş face gluma asta dacă n-aş şti că respectivii coechipieri n-ar gusta-o. :) Oricum, aşa cum anunţasem, de data viitoare joc în câmp şi, cum e rândul meu să joc împotriva lui Cătă+Ely, voi face obligatoriu alegeri (din păcate, cred că nu cu Ely! :)

Meciul a început relativ echilibrat, numai că eu am luat două goluri parabile, unul pe sub picior de la Cătălin, altul de la Mitică, la o minge respinsă inexplicabil în poartă! Mierea (sic!) o ruşine teribilă, dar asta a declanşat dorinţa de a mă revanşa. Apoi, când Vasea a anunţat că pe el îl doare în fund, la propriu, părăsind terenul, deşi Bogdan a trecut la noi ca să jucăm de la egal la egal, Ely a rămas singur-singurel pe faza de atac, încolţit mereu de Cătălin, Motanu şi Beţe. După ce mi-am mai reparat cât de cât greşelile de la golurile primite (între altele, am scos o minge la care Cătălin şi Mitică au fost singuri cu mine!), m-am aventurat în atac cu mingea la picior, am pătruns pe stânga şi am şutat din cădere, 1-2! Dar, destul de repede, am mai primit un gol, tot faţă în faţă cu Cătălin şi Mitică, dar de data asta n-am mai avut ce face, 1-3.

Schimbăm terenurile, schimbăm norocul. În poarta adversarilor intră Popică, căruia îi expediez două şuturi imparabile pentru un 3-3 nesperat. Până la urmă, a meritat din plin riscul asumat de a lăsa poarta goală, căci la două mingi pierdute loburile trimise de adversari nu au găsit poarta. Dar, tot repede, Mitică mă execută cu un şpiţ imparabil în colţul lung, 3-4. E momentul în care Beţe se retrage la catedră (adică pleacă!), iar la catedră urcă Ely. Asta pentru că Motanu îi eliberează terenul, adică părăsindu-l, fiindcă mirosise că e rost să piardă. Astfel că nu ne mai vine rândul la om în plus, Bogdan trecât înapoi la adversari, tot pentru a juca de la egal la egal. Totuşi, terenul, mai ales că era mai lat decât standardul, se decongestionează pentru Ely, care începe să dea goluri, vreo două fiind chiar "euro"! Însă niciodată n-am condus, adversarii fiind mereu cu un gol înainte, prin şuturile lui Cătălin, şi ele imparabile

Scorul final a fost 7-7, cu o listă scurtă de marcatori, Mitică şi Cătălin de la ei (unul 3 şi altul 4, nu ştiu care 3 şi care 4), respectiv Găbiţă - 3  (primele!) şi Ely  - 4.

Post-Scriptum 1: Atenţie la spirala jocul dur, pe care alunecă unii dintre noi! Astfel, Motanu a intrat la rupere la Ely, pe motiv că şi el i-a pus-o etapa trecută, pentru ca apoi Ely să intre la rupere la Mitică...

Post-Scriptum 2: Ca să ne mai împrietenim, am aranjat de o cină stropită cu ce vrea fiecare la "Om Bun", miercuri de la ora 18. Au confirmat toţi cei care au fost la nea Nicu, cei care citesc blogul pot confirma în comentarii (sau ne pot face o surpriză şi veni direct acolo!), iar pe cei care nu intră pe aici am să-i anunţ eu (Stelică, Virgil, poate şi pe Bronson, dacă-mi dă cineva telefonul).