ETAPA FULMINANTA (de Ziua Unirii)

M-am tot gandit cum sa procedez pentru a nu se inchide/risipi bresa facut de Gabita in cronica precedenta prin publicarea tabelului. Asa ca am purces iute la incropirea unui desen cu asezarea in teren, la inceputul partidei de vineri. Daca lucrurile merg, s-ar putea ca viitorul sa ne aduca noutati nebanuite legate de acest subiect, al formatului cronicilor noastre.

            Despre meci. Alegeri nu s-au prea facut, adica exceptand repartizarea negociata a celor 3 mari+Mitica, ceilalti ne-am grupat in doua echipe asa cum ne-au prins momentele de incalzire impartiti la cele doua porti.  Adica aleator.  Au rezultat echipele de mai jos, distribuite conform schitei atasate:

Pelicanii – Popicu, Bebe, Motanu, Mitica, Bogdan, Ely si Gabita ,

Pinguinii – Nelson, Gaby, Tavi, Doru Bete, Paul, Vasea si Cata .

Se vede clar faptul ca pelicanii au avut o formula mai ofensiva, cu posibilitati mari pentru combinatie si sut, viteza si ruperi de ritm. Ceilalti compensau prin mobilitatea si soliditatea  apararii, cat si prin travaliul cunoscut al lui Cata pe tot terenul si pe toata durata partidei.

Meciul a inceput destul de tare, cu faze in viteza si cateva suturi puternice care i-au remarcat pe cei doi portari. Nelson a scos vreo 3, iar Popicu 1 sau 2-a. Primul gol s-a dat tarziu si a fost opera lui Ely, cu o bomba de pe stanga, in diagonala, la semiinaltime. Replica a venit repede prin Cata, care dupa ce a driblat vreo trei pelicani a sutat jos, fara speranta. Surprinzator, in perioada care urmeaza, pinguinii sunt cei care se misca mai bine in teren. Cu Doru avansat spre centru, la combinatie, cu  Vasea pe post de pivot si Cata ca un titirez universal, se obtine si avantaj pe tabela. In continuare pelicanii incep sa domine, egaleaza si pun o presiune teribila pe apararea pinguinilor. Se dau lupte grele, dar ravna colectiva de a nu ceda face minuni. Paul, Gaby, Doru, Cata si Nelson lupta eroic. Eu am urcat in fata apararii, putin stanga, incercand sa inchid si sa mai plusez cat de cat pe contraatac, cu Cata si Vasea. Urmarea . . ,  pinguinii iau avantaj prin doua reusite magistrale, una a lui Cata, la un contraatac pornit de la Gaby, apoi Cata, Tavi si finalizare Cata. A doua, apartine lui Vasea care profita de superficialitatea portarului, ii fura mingea si inscrie subtil. De aici incolo, in aceeasi tenta, meciul capata accente dramatice. Cred ca s-a mai punctat cate o data de o parte si de alta, dupa care pinguinii incaseaza un gol psihologic. La un atac care nu era cu nimic mai periculos  decat atatea altele, se suteaza de la semidistanta, Nelson pareaza fara probleme in prima faza, dupa care mingea i se ”strecoara incet si hipnotic printre degete” in plasa. Pinguinii simt momentul, sar pe noi si egaleaza prin Bogdan, care nemarcat, reia splendid in vinclu o centrare perfecta a lui Gabita venita de pe dreapta (sa fi fost corner ?). Asadar egalitate. Pelicanii mai dau un gol prin Mitica, sut frumos, nu tare, dar foarte bine plasat si astfel preiau conducerea pentru prima oara. Cam in aceasta perioada s-au schimbat si portarii. La pelicani a intrat Bogdan, iar la pinguini Gaby.

In continuare meciul are suspans. In timp ce pelicanii rateaza cateva ocazii incredibile prin Popicu, pinguinii dau lovitura si egaleaza prin Dorulet care nu a renuntat la o minge in careul advers si din imbulzeala creata, marcheaza sclipitor readucand zambetul in tabara lui. Dar tot el e in centrul urmatorului eveniment. Sunand clopotelul pleaca la scoala, iar Mitica trece la pinguini. Suspansul continua. Cu om in minus, pelicanii reusesc ceea ce nu realizasera in ”formula hard”. Iau conducerea la doua goluri diferenta. Unul a fost din penalty, la un hent in careu. Din pacate nu imi amintesc cine a marcat (eram negru de suparare). Tot in aceste minute de panica pinguina l-am faultat destul de urat pe Gabita, care interceptase o minge la mijlocul terenului si pornise intr-o sarja caracteristica, avand in fata apararea noastra descoperita. Nu cred ca a fost intentionat, dar asa s-a intamplat.

De aici incolo sensul jocului s-a inversat si a fost aproape in totalitate spre poarta pelicanilor. Timpul trecea si se profila o infrangere nemeritata pentru pinguini. S-a atacat furibund cu trei, patru sau cinci oameni. Au fost multe ocazii si ratari, campionul lor fiind mandel. De partea cealalta Bogdan a salvat nenumarate mingi grele ( a facut unul din cele mai bune meciuri ale sale) , dar si barele l-au pazit de vreo 3 ori. Totusi tavalugul pinguin si-a atins tinta. Cata a redus diferenta cu un sut sec, fara preluare, la o centrare pe jos de la Mitica si, ca intr-un film de A. Hitchcock, la ultima faza, mandel egaleaza reluand in plasa o pasa de totul sau nimic venita de la acelasi inepuizabil Cata.

Scor absolut echitabil dupa un meci de pomina, cu doua echipe care au dat un spectacol de nota 10.

In final, apreciez darzenia lui Bebe care a jucat foarte bine si se pare ca a lasat in urma problemele de dupa accidentare.