Până la epuizare

Prima zi liberă la Mundial? Am avut noi grijă să compensăm. Pentru că juniorii au intrat în vacanţă, ne-am putut extinde cât am vrut. De fapt, cât am putut. Practic, s-a jucat un meci şi jumătate, până când... Dar să nu anticipăm.

Echipa A: Găbiţă, Bebe, Motanu, Tavi, Beţe, Ely + Bogdan, monedă de schimb
Echipa B: Luci, Stelică, Eugen, Cătălin, Mitică, Popică.

Spre surprinderea lui Ely, care făcuse alegerile cu Cătălin, eu (Găbiţă) decid să stau în poartă. Am nimerit cea mai solicitantă şi stresantă săptămână din an în plin campionat mondial, am adormit fără excepţie la toate meciurile de noapte, iar colac peste pupăză nici n-aveam încălţări competitive. Aşadar, cu un chef care tindea spre zero, am început ca portar, ceea ce l-a transformat pe Ely în factotum pe faza de atac. Totuşi, reuşeşte primele două goluri cu şuturi frumoase, apoi maşinăria de pase a Echipei B se pune în funcţiune şi aceasta trece la conducere. Scorul oscilează, echipele conduc pe rând, dar cu o diferenţă nu mai mare de două goluri. În a doua jumătatea meciului, cu Bogdan trecut la adversari, Echipa A scade în eficienţă (Ely ratase singur cu Luci de câteva ori!), aşa că fac schimb cu Tavi în poartă. Mişcarea nu se simte imediat, teneşii uşori în care eram încălţat alunecau groaznic pe terenul era încă ud de la ploile căzute toată săptămâna, inclusiv vineri! Totuşi, în cele din urmă, reuşim desprinderea la 3-4 goluri, diferenţă pe care o menţinem o bună bucată de timp, ba chiar intrăm cu ea în prelungirile meciului, adică  în... cea de-a treia jumătate a meciului! Perioada îi prieşte lui Bogdan, care înscrie pentru B, apoi, după 20 de minute, îl cerem înapoi. Cu toate astea, Echipa B se apropie în mai multe rânduri la un gol, dar Echipa A reuşeşte mereu să puncteze, apoi B se apropie iar şi tot aşa. Toată lumea era deja epuizată, cu toate astea nimeni nu pleca şi nici n-a avut nimeni inspiraţia să propună un termen-limită. Bogdan este din nou protagonist, de data asta înscriind ultimul gol al Echipei A! Dar adversarii revin şi reduc iarăşi diferenţa la un singur gol. A fost momentul în care cineva a propus să mai jucăm pânâ se mai dă un singur gol, adică ori egal, ori diferenţă de două goluri pentru A. După cum se va vedea, nu am putut să ne ţinem de convenţia asta, aşa că, după părerea mea, fiindcă o să ne tot întâlnim cu situaţia asta, ar fi bine să stabilim limită de timp încă de la ora 5. În fine, cu ultimele puteri, fiecare echipă încearcă să dea lovitura. La un contraatac, găsesc o pasă printre pentru Ely, care scapă a n-a oară singur cu Luci, driblează în lateral, iar o mai întoarce, o mai freacă, iar când dă la poartă, Popică face henţ pe linia porţii. Şi n-a lipsit mult să-şi salveze echipa cu acest penalty, cam ca Suarez acum 4 ani, dar el a semănat cu Suarez de acum, numai că muşcă mai mult din coechipieri! :)
În fine, la faza penalty-ului, mulţi se aşează deja pe băncile din lateral, sperând ca această să fie ultima fază. Însă Cătălin respinge în corner şutul lui Ely, Luci se duce după minge şi dărâmă la propriu poarta de acces în teren :)), iar după ce o ridicăm şi o rezemăm de gard, nu mai am cui să bat cornerul, fiindcă cei de pe margine n-au mai găsit puterea să revină în teren...
Nu ştiu cât a fost scorul final, poate 15-14, iar ca goluri Ely - multe, Găbiţă - 3, Motanu, Beţe, Tavi  - câte un gol, poate două, plus Bogdan - ultimul gol, în timp ce Cătălin, Mitică şi Popică şi-au împărţit mai democratic golurile, cred că a mai dat şi Eugen, dar şi nelipsitul Bogdan, aflat în zi de graţie.